M-am săturat să mă simt vinovată, să fiu vinovată. Fie păcatul tău, nu al meu!
Ți-am spus că începe să îmi lipsească iubirea, ți-am spus să mă ții în brațe, ți-am zis să faci dragoste cu mine. Ai ascultat, dar nu ai auzit.
Nimic.
Și cât de bine se auzea!
Dacă sunt soția ta, crezi că sunt obligată să stau lângă tine, chiar dacă tu nu îmi mai acorzi atenție? Crezi că nu trebuie să fiu cucerită și recucerită?
De ce am ajuns să fiu soția ta? Din dragoste, din iubire. Din dragostea și din iubirea ce mi-o purtai. Dragul meu, dragostea și iubirea trebuie să rămână la fel de vii, altfel…
Fă-te tu vinovat de adulter.
M-ai împins spre el, deși eu îți ceream ajutorul.
De ce să mă simt vinovată, când îl sărut pe el?
De ce să mă simt o trădătoare, când sunt în brațele lui?
Am strigat, dar nu ai auzit. Nu m-ai auzit ce strig. Strigam iubirea, dar mă lăsai să mă ofilesc lângă tine.
Doar că eu am văzut că mă ofilesc și am plecat să mă „refac” lângă altul, am plecat în căutarea iubirii care, Doamne, cât îmi lipsea!
Ce vină am că vreau să fiu iubită, că voi fi mereu în căutare de iubire?
Iubește-mă tu și nu mă uit în altă parte.
Dar iubește-mă cum se cuvine, mereu, în fiecare anotimp, în fiecare lună, în fiecare an.
Fără oprire. Oprirea e, vezi tu, un pas spre adulter.
Acordă-mi atenție, ascultă când îți vorbesc. Dă-ți seama ce spun.
Altfel… fă-te tu vinovat de adulter.
Eu nu mai vreau să fiu vinovată de nimic!
Guest post by Anne Pope
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.