Gara de Nord. Inter Regio 1621, București-Timișoara. Ea se urcă în vagonul-restaurant 3bis, cărând un rucsac destul de greu și echipamentul de snowboard. Găsește locul 63, își așază bagajele și se instalează confortabil, pregătită să evadeze în lumea lui Kundera.
Buftea. Își ridică privirea și aproape o întâlnește pe cea a tipului de vis-è-vis. Simpatic. Oare unde coboară?
Ploiești. Se simte privită din nou. Primește jocul și îl examinează și ea, pe furiș, când el citește sau se uită pe fereastră. Îi place jocul ăsta.
Brașov. Tipul se ridică, își comandă o cafea, se plimbă de colo-colo printre scaune. Parcă ar fi un cocoș. Ba nu, chiar un păun. Ea îl examinează amuzată, cu coada ochiului, prefăcându-se că citește în continuare. El, la rându-i, o examinează pentru câteva zeci de secunde cât vorbește la telefon și privește pe fereastră. După o vreme, el ațipește. Ea îl privește cum doarme ca un copil. Îi studiază pe îndelete gura. Are buze senzuale, cărnoase. Se gândește cum ar fi dacă l-ar săruta. Atunci, pe loc. El deschide ochii dintr-o dată și îi prinde pentru o secundă privirea. Ea, încurcată, se preface că citește. Simte cum sângele îi năvălește în obraji. E sigură că el o privește din nou, dar nu are curajul să ridice ochii din carte. Poate coboară la Sibiu. Ah, mai sunt două ore până acolo și el nu face nicio mișcare. Nu poate fi o întâmplare irosită.
Făgăraș. Panică. El, tot nimic. Țesea în minte strategii. Cum să intre în vorbă cu ea? Să îi cumpere o cafea? Doar sunt în vagonul-restaurant. Ar putea povesti despre Kundera, îi plăcuse și lui. Sau despre snowboarding. Era începător, iar ea pare profesionistă.
Avrig. Ea începe să își adune bagajele. El, niciun semn. Deci nu coboară la Sibiu. Păcat. Le-ar fi stat bine împreună. Părea un tip de treabă.
El o privește încremenit cum se pregătește de coborâre. Inima pompează cu putere. Tâmplele bubuie. Aproape o să leșine de emoție. Ultima șansă. Nu trebuie să rateze. Măcar să îi afle numele și o găsește apoi în online. Parcă avea gura încleștată. Voia să vorbească, dar nu putea articula niciun cuvânt. Și-a dat seama că se priveau de câteva zeci de secunde. A intrat în panică, i-a prins capul în mâini și a sărutat-o de parcă s-ar fi știut de o viață, nu ca și cum o sărută pentru prima oară. Surprinzător, ea a răspuns sărutului cu aceeași intensitate, cuprinzându-l pe după gât. Trebuia să coboare în trei minute. I-a luat în grabă telefonul de pe măsuță. Ce noroc, nu avea parolă. Și-a notat numărul de telefon și numele, l-a salvat și i-a înapoiat telefonul.
– Ne vedem la București, da? i-a spus, grăbindu-se spre ieșire. Trenul ajunsese în Sibiu.
El n-a avut răgaz să răspundă. Se uita spre peron cu gura căscată, căutând-o cu privirea… Nu îl tulburau nici măcar ropotul de aplauze și salba de fluierături venind dinspre grupul de pasageri rămași în vagon și extaziați de gestul îndrăzneț.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
București, centrul cărei lumi? Vedere din capitală
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
