Am două vești: una bună și una proastă! Încep cu vestea bună: bătrânețea începe cu 25 de ani mai târziu decât pentru generația părinților și bunicilor noștri!
John Shoven, eminent profesor de economie și cercetător al Universității Stanford, a ajuns la concluzia că, față de anii ’20 (aproape 100 de ani în urmă)
- pragul vârstei de mijloc a crescut de la 44 la 60 de ani pentru bărbați și de la 40 la 65 de ani pentru femei – câștig 14/25 de ani!
- pragul când puteai fi considerat bătrân a crescut de le 55 la 70 de ani pentru bărbați și de la 50 la 73 de ani pentru femei – câștig 15/23 de ani!
- pragul când intrai în categoria foarte bătrân sau vârstnic a crescut de la 65 la 76 de ani pentru bărbați și de la 67 la 80 de ani pentru femei – câștig 11/13 ani!
Statistic, cei care au acum 55-65 de ani trăiesc această perioadă pentru prima dată în istoria omenirii. Înainte, oamenii îmbătrâneau mult mai devreme și toate așteptările culturale pentru vârsta a treia au fost stabilite când cei de 60 și 70 de ani nu mai puteau munci și erau considerați bătrâni și foarte bătrâni. Dar ce era odată bătrân e considerat azi la vârsta de mijloc, iar foarte bătrânul de altădată e azi doar bătrân. După care vine vârsnicul… prin urmare, cam pe la 50 și de ani noi abia intrăm în vârsta de mijloc, înțelegeți? Cu alte cuvinte, suntem la maturitate până pe la 75 de ani. Altfel spus, tinerețea ține până pe la 50 de ani! Iar când abia intri în maturitate, totul este încă posibil! Reconsiderați, acum, vă rugăm! 🙂
Yasmina Rossi, 62
Pentru că veste proastă are legătură și cu felul în care nimeni nu a înțeles cu adevărat ce (ni) se întâmplă. Că, deși la 50 de ani suntem mai buni ca în tinerețe și avem o combinată imbatabilă de calități, fiind prima generație care experimentează acest sfert de secol primit în dar fără manual de utilizare, nu ne este deloc ușor. Și nu doar din cauza noastră. E un fapt această revoluție în desfășurare a longevității care ne privește pe toți. Pentru că vom trăi tot mai mult și nu ne putem permite, ar fi păcat, s-o facem oricum. Trebuie să avem un cuvânt de spus. Cei între 50 și 75 de ani vom deveni în următoarele două decenii cel mai numeros grup de vârstă de pe planetă. Cum sună asta?
Dar până la ceilalți, să vorbim despre noi. Ne-am convins că statisticile nu mint doar comparând fotografiile noastre cu cele ale părinților și bunicilor când aveau aceeași vârstă – 60 și 70 de ani. Clar, suntem prima generație care experimentează această etapă numită revoluția longevității, neîncheiată încă. Știm și de unde vine această creștere a speranței de viață, problema e ce facem cu acești ani, deloc puțini, în care, așa cum stau lucrurile acum, există toate șansele ca urmașii noștri să ajungă să ne urască. Că trăim prea mult și le suntem o povară. Dar tocmai urmașii noștri ne condamnă la condiția precară de pensionari cu venituri modeste, pentru că în loc să continue a ne folosi ori să ne reintegreze, ne disprețuiesc și ne izolează.
Unii bătrânii poate că “put”, cum se exprima un recrutor de capete de pe la noi, el însuși încadrabil în vechea ordine, dar oamenii vitali, în plină forță creatoare a maturității biologice, nu. La 50-60 de ani totul e încă posibil – o nouă carieră, o nouă dragoste, o altă călătorie – cu mai puține erori, pentru că le-am tăiat de mult de pe listă. Tinerețea are elan, nu are experiență. Maturitatea vine la pachet cu eliberarea de toate erorile și obligațiile care împovărau tinerețea. Iar până la începutul bătrâneții, după standardele moderne, mai avem de trăit încă un sfert de secol! Noi ar trebui să alegem felul în care să-l petrecem ca prima generație care are această șansă. Noi suntem cei care vor seta modelul pentru generațiile care vin… Pentru că acum avem toate instrumentele să facem o idee să meargă. Mai rămâne să convingem societatea să ne întindă o mână din cele două cu care se ține de cap acum că nu știe cum o să scoată cămașa cu pensiile. Pentru că, da, perfect adevărat, e foarte scump să plătești 30 de ani de pensie pentru 40 de ani de muncă…
Iată mai jos un experiment care ar putea fi hazliu, dacă nu ar ascunde un adevăr trist – percepția greșită a vârstelor. Care e musai să fie reconsiderat. De către și pentru toate părțile implicate.
Milenialii întrebați “Ce vârstă considerați că înseamnă bătrân?” și apoi puși față în față cu câte un “bătrân”…
Dar noi i-am învățat așa, pentru că așa am crescut, și tot noi trebuie să facem recalibrările și să-i facem să ne vadă utilitatea.
Revenind la vestea bună că nu mai îmbătrânim conform planului, ea vine cu obligația de a folosi inteligent această resursă, timpul. Și există două variante de a o primi și procesa: te bucuri scurt, căci cu bani puțini și bucuria e la fel. Și, curând, aproape că te va nemulțumi, dacă nu chiar te va speria, că vei trăi mult și prost. Și vei trece peste ea, peste realitatea ei, și nu vei înțelege nimic din ce ți-a mai rămas de trăit. Semn că ai capitulat, că ești victimă sigură, că darul acesta va rămâne nedesfăcut. Sau poți să te implici, să nu te dai bătut, și atunci bucuria că (îți) ești necesar, că îți poți plăti extravaganțele chiar, va dura.
Ai de ales din nou: faci față provocărilor, te recalifici, sau, trecând granița spre 50 de ani, accepți bătrânețea prematură ( îmbătrânești singur), și privești nostalgic spre “trecutul fericit”, când oamenii bătrâni erau mult mai tineri decât azi?
Parcă sună mai bine să regândim vechile așteptări și să acceptăm că trebuie să muncim nu atât mai mult, cât mai inteligent, decât generațiile de dinaintea noastră. Doar continuând să fie activ, să se rebranșeze eficient și convingător, cel mai mare grup de vârstă de pe planetă nu va deveni o amenințare globală, așa cum se îngrijora Christine Lagarde, șefa FMI. Dar, mai presus de toate, generația boomers (cei născuți între 1945 și 1964) are minunata misiune de a lăsa moștenire tinerilor de azi modelul vieții de după 50 de ani.
Și acum, vă las cu Yasmina Rossi…
Nota Bene: Unde credeți că este plasat, în ultima vreme, cel mai fericit moment al vieții? Ei, bine, la 65! 🙂
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Țara în care nu te poți compromite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
