Eşti a nu ştiu câta rană
Ce-a zvâcnit în carnea mea
Şi mi-ai ars-o cu prihană
Pe la inimă o vreme,
Pe la buze să-ţi blesteme
Tot ce vei mai mângâia.
Mi te-ai înhăitat cu firea
Păcătoasă cu dor greu
Şi-mpreună sub privirea
Lumii reci nepăsătoare,
V-aţi iubit la drumul mare
Fără să vă ştiu şi eu.
Sursă foto: gumzokenya.com
Şi ai umblat atât prin mine,
Că mi-e sângele stătut,
Stă încolăcit prin vine,
Muşcă mâna ce-l mângâie,
Dacă ar simţi că nu e
Mâna ta de la început.
Rană mi-eşti, dar dintre toate,
Care au ars în fiinţa mea,
Răni închise şi uitate,
Tu îmi eşti dulce-durere,
Trupu-mi vlăguit te cere
Şi nu vreau a te pansa.
Şi te-oi duce peste lume
Taină vie-n trupul meu,
Te-oi scurma cu mâini nebune,
De-i muri te-oi învia,
Să-mi zvâcneşti în carnea mea,
Până rană oi fi şi eu.
Că între două răni ce-şi poartă
Grijă una alteia,
Nu stă om să le despartă.
Nici nu s-or mai vindeca.
Guest post by Alin Radu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
