Nu v-aș aduce aici, dacă nu ar fi nevoie. Știți că nu obișnuiesc să vă indispun cu citate din filosofii contemporani. De data aceasta, însă, trebuie.
Iată, Roger Scruton, marele filosof britanic (73 de ani etate), în Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți: „Oamenii luminați nu se mai definesc în termeni de loc, istorie, trib sau dinastie, dar emit în schimb pretenții asupra unei naturi umane universale, ale cărei legi sunt valabile pentru întreaga umanitate. Pentru Kant, devotamentul tribal, rasial ori dinastic trebuia să facă loc unei jurisdicții universale, care ar fi garantat pacea măcinând geloziile locale, care o amenințau.”
Da, doamnelor și domnișoarelor, vreau să vă aduc întru atenție cazul iluminismului. Pentru că mi se pare că dacă tot trebuie să ne gândim la ceva – la asta ar fi bine să ne gândim.
sursa foto: B1
La ce se întâmplă prin lume între culturile care au cunoscut iluminismul și cele care nu prea. Kant, firește, se înșela. Acea jurisdicție universală, întemeiată pe o lege morală superioară, a rămas la fel de îndepărtată (ba chiar se îndepărtează încă – din America domnului Trump până în toate regiunile globului pământesc închise în ele însele). Trăim, în schimb, un regretabil reviriment al devotamentului tribal, rasial și dinastic (nu e vorba despre monarhii, ci despre gardienii unui anumit tip de putere politică).
Și peste tot e în vigoare acest conflict fundamental între pre-iluminiști și post-iluminiști. Dacă e adevărat că există un al treilea război mondial în desfășurare (chiar acum, când și-a trimis domnul Musk Tesla prin spațiu, pe acordurile domnului David Bowie), atunci acesta este acela.
O lume de triburi și rase contra unei lumi pentru care locul de baștină, tribul și rasa sunt dintr-un trecut nu foarte nobil. Aici ne aflăm: în plină luptă dintre excludere și includere. Și toate aspectele vieții noastre sunt influențate de tranșeele acestui război. Să fie la ei acolo? Nu.
România e tractată și ea la timpul prezent, iar pozițiile alor noștri sunt, inevitabil, caraghioase. Și conservatorii, și progresiștii noștri sunt excesivi, căutând să umple un gol care nu se poate umple. Fiindcă societatea românească nu s-a desprins de fapt de baștină (videleni de-ai noștri!) și de trib decât într-o manieră formală (mereu, eternul fond…).
Suferind, deci, de curluntrism, suntem (de formă!) când cu unii, când cu ceilalți, după cum dictează fesele interesului național. În fond, rămânem firește tot noi, cei dintotdeauna – o lume mică, de periferie, o adunătură de nași, și cumetri, și fini, și uncheși, și veri, o lume de amantlâcuri balcanice, o lume de coane Joițici, și de Naecavațevenci, și de Tipătești, lumea lui alde Ghiță-pupă-i-în-bot-și-papă-tot, o lume de favoruri întoarse pe toate părțile și motostivuitoare trase de sfori.
Trăim cu mărunțiș. Pentru o comparație mai riguroasă, gândiți-vă din nou la milionarul americano-sudafrican care și-a trimis mașina din viitor în spațiu. Milionarul român, îmbogățit din vânzare de zer și alba-neagra cu terenuri, combinații cu Armata și troc de fotbaliști, ce poate el pentru ca să facă? Ce poate el să trimită și unde? Mai departe de a-și trimite argatul de la Palat după țigări nu poate.
Da, doamnelor, domnișoarelor, v-am sedus cu gândul iluminismului, vi l-am strecurat pe năstrușnicul domn Kant în fața ochilor, dar m-am văzut nevoit să vă arăt, încă o dată, întunericul.
Să se ierte.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Părintele Ionuț Blidar și enoriașii srilankezi
Ceilalți să moară – în căutarea umanității pierdute
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
