Cu rochia pătată de iarbă şi de vin,
Cu sânii sărutaţi de un tânăr derbedeu,
Cu buzele crăpate de ploi şi de senin,
A piei de marinari miroÅŸi,
MiroÅŸi a sare,
Iar când te întorci râzând,
Târziu în patul meu,
Sunt obosit şi dorm de atâta aşteptare.
©Emile Vernon
Pe unde ai fost, pe unde ai dus păcate?
Şi câte mâini fierbinţi la pulpe ai îndemnat?
Ţi-s umerii muşcaţi de sărutări furate,
Porţi frunze în păr şi patimi,
Desfrâu dionisiac…
Cum de-ai găsit cărarea,
Cum de te-ai îndurat?
Să vii târziu în noapte la patul meu sărac ?
Şi cât te-am aşteptat cu îmbrăţişarea goală!
Şi câte-am îndurat, privind la depărtări,
Mi-am pus pe umeri săruri şi cicatrici şi boală,
Să fiu în rând cu plebea
Ce te-a avut mereu.
Mi-am cumpărat păcate
Şi le-am strigat prin zări,
Că poate vii mai des, să bei din vinul meu.
…
O, muză nemiloasă, amantă de poet,
Bacantă risipită prin sălile de bal,
Tresar înfiorat când te întorci discret,
Şi-mi umpli visul tânăr cu măşti de carnaval!
Guest post by Alin Radu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
