Pe un drum, bărbaţii se împiedică de bolovani; femeile se împiedică şi de praf…
Pentru un bărbat este uluitor şi de neînţeles câte probleme se pot isca din nimicuri în cazul femeii! O vorbă aparent inocentă, o privire mai altfel, o atitudine uşor neglijentă sunt suficiente pentru declanşarea unui tsunami domestic. O simplă entorsă circumstanţială e transformată ca prin farmec într-o luxaţie situaţională cu potenţial evolutiv către fractură emoţională – toate în doi timpi şi trei mişcări, printr-o înlănţuire teribilă de argumentaţii tipic feminine.
Dacă despicarea lemnelor este o treabă tipic masculină, despicarea firului în patru reprezintă apanajul femeii. Situaţia e întoarsă pe faţă şi pe dos, analizată din toate perpectivele (femeia se roteşte în jurul ei precum tubul colector de imagini al aparatului care realizează radiografii panoramice dentare), iar apoi (după câteva ore sau zile) se dă verdictul: este sau nu este o problemă.
În prima variantă, bărbatul scapă ieftin. În cea de-a doua – olala! Încep frământările interioare care, bine-nţeles, se vor exterioriza asupra paratrăsnetului reprezentat de către bărbat. Reacţia instinctivă a acestuia este, invariabil, de a încerca să-şi liniştească partenera, spunându-i ceva de genul: „Lasă că se rezolvă, draga mea!” Greşeală imensă! Citeam în cartea „Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” că este ultimul lucru pe care femeia îl aşteaptă!
Am rămas nedumerit, pentru că logica mea masculină, aplicată la experienţa proprie şi a altora, arată extrem de clar că sunt puţine lucruri din viaţa de zi cu zi care nu se rezolvă! Femeia se raportează însă cu totul altfel: încercarea lui de a o linişti este interpretată ca o bagatelizare a frământărilor ei, aşa încât modalitatea cea mai indicată de a reacţiona într-o astfel de situaţie ar fi de a rezona la zbuciumul ei.
Ţin minte că, la foarte scurt timp după ce am procesat informaţia asta, soţia se plângea în legătură cu nu ştiu ce – un nimic, desigur, din moment ce nu îmi mai aduc aminte. În mod normal, aş fi încercat să o calmez ca până atunci – „Nu-i aşa mare bai! Lasă că se rezolvă!” – dar mi-am zis să încerc altă abordare. Aşa încât am început să o aprob: „Da, draga mea, ai dreptate! E o situaţie delicată! Nu ştiu cum o vom rezolva!” Am rămas uimit: pe măsură ce o îngânam, o vedeam cum se linişteşte ca prin farmec, efectul demersului meu fiind incredibil!
Pe de altă parte, haideți să recunoaștem cu toții: de multe ori indolența bărbatului e strigătoare la cer! Așa încât nu o dată se ițesc la ferestrele raiului chipuri curioase de îngeri: „Oare ce se întâmplă acolo jos?” Păi, ce să se întâmple? Nimic altceva decât frustrarea femeii față de relaxarea cu care bărbatul ei se raportează de multe ori la evenimentele vieții, chiar și atunci când nu e cazul! Păi, să nu-ți vină să urli? Pentru că nu o dată rezolvarea greutăților a rămas pe capul ei, bărbatul făcând mai mult figurație din spatele dozelor de bere. Sunt convins că, dacă ar fi fost căsătorit, Arhimede ar fi spus ceva de genul: „Dați-mi un punct de sprijin, iar soția mea va răsturna Pământul!” De acord cu mine?
Pe Dan îl găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
