La 30+ îmi aștern pentru prima dată pe hârtie, chiar dacă una virtuală, ceea ce simt și trăiesc. Am gândit, am ales, am învățat, iar acum trăiesc prin alegerile făcute în trecut. Viața nu poți să o împarți în frumoasă sau urâtă, grea sau ușoară, ci este exact rezultatul alegerilor pe care, la un moment sau altul, le-ai luat și a deciziilor pentru care, oricât ai căuta în altă parte, singurul vinovat e tot cel pe care îl vezi dimineața în oglindă!
Alegi cu sufletul sau alegi cu mintea? Grea întrebare, răspunsul și mai greu. Mă credeam înțelept, așa că, după ce sufletul mi-a fost frânt în repetate rânduri, pe când cioburile nu erau încă lipite complet, am decis să aleg cu mintea. La momentul acela, eram convins că este biletul câștigător și calea pe care voi merge îmi va aduce fericirea. O fericire deplină, o fericire pe care oricine a trecut prin viața aceasta o caută, o fericire despre care eram convins că voi avea puterea să o creez la fiecare pas, fiind sigur 100% că mintea este cea care trebuie întotdeauna să aibă ultimul cuvânt.
E nevoie de putere, multă putere, ca să lupți cu tine în fiecare zi pentru a-ți creiona acea familie perfectă care să îți aducă fericirea în suflet și zâmbetul pe buze. E nevoie de energie, foarte multă energie pentru ca această luptă să o poți duce clipă de clipă, deoarece în lupta cu tine ești în ambele tabere și fiecare victorie a minții îți lasă urme adânci pe suflet. Sunt sigur, privind în jurul meu, că nu sunt singurul care duce aceasta luptă, unii au energie un an, alții, zece, alții, o viață.
Cu fiecare luptă pentru această fata morgana a fericirii, inima e cea care renunță, în fiecare clipă, la câte o bucată din ea, până ajungi să privești în urmă și să nu mai vezi unde ai pierdut-o, complet, pe acest drum, și trăiești fiecare zi din inerția pe care o cere o viață responsabilă și asumată. O viață pe care nu o mai trăiești pentru tine, ci pentru sufletele pe care le-ai adus pe această lume și în ai căror ochi găsești mereu puterea pentru a mai lupta încă o zi.
Dar „inima are rațiunea ei pe care rațiunea nu o înțelege” – zice un vechi proverb, pe care l-am avut în minte din adolescență, dar am ajuns să îl înțeleg deplin, cu sufletul, abia atunci când am găsit-o pe EA! Nu credeam în dragoste la prima vedere și nici nu realizam că este. Era doar o ființă minunată pe care o respectam și o admiram la fiecare pas, una lângă care inima începea să zburde și fluturii să zboare prin stomac, așa cum se întâmplă doar în poveștile frumoase de dragoste. Acea persoana a cărei simplă prezență îți aduce soarele în suflet, cu care mintea îți rezonează pe aceeași frecvență, cu care împarți aceleași țeluri și idealuri în viață. Cea lângă care poți visa și ea te susține și te motivează, în fiecare alegere care îți face inima să bată mai puternic, după ce ai auzit întruna, de la cea cu care ești singur în doi, că a fi visător e o prostie, că de’, „ai crescut! Trebuie să fii mai cu picioarele pe pământ”. Ființa unică lângă care poți fi un copil nebun care zburdă în mijlocul străzii, ținându-i strâns mâna în mâna ta, și pe care o poți săruta exact acolo, în timp ce mașinile vă ocolesc și cei din jur zâmbesc pe furiș, unii fiind la vârsta în care pot recunoaște bucuria și dragostea adevărată și pură atunci când o văd.
Dar așa cum pare să fie normal, aceste rânduri nu se scriu în acele momente de reverie maximă, pentru că ești prea ocupat să le trăiești, să le simți și să faci tot posibilul ca timpul să se oprească în loc și bucuria aceasta pură și inocentă să se repete la nesfârșit. Ci în momente ca acestea… momente în care nu știi ce îți rezervă viitorul, momente în care te întrebi dacă toate clipele trăite împreună au fost vis sau aievea, pentru că, atunci când am ales cu mintea, știam ceva, dar nu suficient. Auzisem că dragostea adevărată e o luptă, că nu va fi ușor, că vor curge multe lacrimi și, ca un laș, am ales calea simplă. Ei bine, când îți găsești cu adevărat Sufletul Pereche și fiecare are în spate niște alegeri asumate, cu suișuri și coborâșuri, cu experiențe și ani trăiți împreună, cu vise împărtășite sau nu, atunci te poți considera cu adevărat într-o relație complicată.
Iubesc! Am luptat! Dar am ajuns într-un moment în care pot fi doar spectator în filmul inimii mele și Nu! Nu știu ce urmează! Tot ce știu în aceste momente e că „e mai bine să iubești și să suferi decât să nu fi iubit niciodată”! Nu regret nicio secundă din cele trăite cu adevărat, cu sufletul, iar amintirile îmi vor ține, cu siguranță, inima fierbinte în perioada care urmează. De ce scriu? Pentru că fiecare cuvânt pus pe hârtie mai golește câte un strop din paharul lacrimilor și poate tu, cel care citești aceste rânduri, mă vei crede pe cuvânt atunci când îți spun că INIMA trebuie urmată dincolo de rațiune! Orice ar spune cei din jur, cei care nici nu au habar că o inimă fericită îți poate aduce liniște în suflet și minte, cei care cred că, odată cu trecerea anilor, copilul din tine trebuie să ajungă un bătrân obosit, iar fluturii din stomac să se transforme în molii.
Iubești?… Luptă pentru fericirea ta! Nimeni nu o va face în locul tău.
Guest post by Paul
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
