M-am hotărât să-ți scriu pentru că întâlnirile noastre față în față sau la telefon par a fi un izvor nesecat de frustrări, temeri, dar mai ales atitudini ofensive, din ambele părți. Am strâns în atâtea luni așa multe gânduri și emoții nerostite că aproape toate mi s-au așezat pe inimă. Ca să pot merge mai departe și să fiu bine, trebuie să învăț să le rostesc. Nu cu furie, nu cu teamă, nu cu reproș. Nu-ți scriu pentru a-ți reproșa ceva, ci doar să-ți vorbesc despre mine, despre ce vreau eu și despre ce simt.
Simt ca visul meu de-o viaţă – familia, mi-a fost spulberat și mă doare îngrozitor că nu am avut posibilitatea sau intuiția, istețimea de a-mi da seama la timp de neajunsurile din căsnicia mea; că nu am înțeles semnele pe care mi le trimitea Dumnezeu că ceva este în neregulă în relația cu soțul meu.
Și apoi ai apărut tu, iar lucrurile au luat-o razna. A apărut gelozia, frustarea pierderii, durerea abandonului, nopțile nedormite, durerile fizice și chinul psihic. Am urmat toate căile posibile, mai puțin cel al acțiunii. Ca și violenţa fizică, noutatea situațiilor mă paralizează, mă blochează. Am fost incapabilă să acționez în vreun fel. Am fost un spectator aproape mut și paralizat al poveștii tale de dragoste cu soțul meu. Ca urmare, a venit divorțul.
© Angelica Hîrju, Trădarea
Vrei să știi ce înseamnă divorțul, draga mea? Foarte curând vei trece, probabil, prin așa ceva pentru că ești căsătorită, încă. Nu semnarea hârtiilor este o mare chestie (sunt doar niște hârtii, nu?), ci toate celelalte: nopțile în care dormi cu tricoul fostului soț pe care îl iubești și plângi până adormi, să te trezești paralizată și să nu poți face lucruri care înainte păreau floare la ureche, să nu reușești să asculți muzică pentru că toate melodiile îți aduc aminte de el, de tine, de voi și apoi de fostul soț și iubita lui; să încerci să zâmbești copiilor tăi, când, de fapt, în sufletul tău este o mare durere și fața doar ți se schimonosește; să te întâlnești cu oameni care te întreabă, invariabil, cu o mare milă „Ești bine?”, iar tu să răspunzi „Încerc”; să mergi în locul de muncă pe care l-ai ridicat împreună cu soțul tău ca la un job oarecare și doar cu greu să-ți faci treaba care înainte îți plăcea atât de mult; să nu reușești să vorbești cu părinții și socrii despre alte subiecte decât despre divorțul prin care treci, suferința posibilă a copiilor, lucrurile pe care le poți pierde, dar niciodată despre ce simți tu, ce vrei tu.
Divorțul amiabil, că doar despre asta vorbim, înseamnă să faci lucruri în comun cu fostul tău soț pe care îl iubești încă, dar nu mai ai șansa să i-o spui sau să încerci să i-o arăți, iar activitățile alea să te doară așa de tare că vrei să renunți la ele. Dar știi ce? Nu poți renunța la ele pentru că i-ar afecta pe copii, pe părinții tăi și ai lui, pe oamenii care țin la tine. Și mergi înainte cu sufletul sfâșiat, spunând rugăciuni în gând ca să primești întăriri de la Dumnezeu.
Divorțul amiabil înseamnă să știi și să simți exact când fostul tău soț, care se crede acum liber, se întâlnește cu iubita lui, când vorbește cu ea, când schimbă vorbe dulci, ba chiar când fac dragoste. Pentru că toate astea le vezi în ochii lui albaștri, în atitudinea lui, în cuvintele lui, în dispozițiile lui. Și, din nou, nu spun nimic pentru că mă doare fericirea lui și mă rog lui Dumnezeu să-mi dea forță să merg mai departe încă o zi, iar ziua următoare să fie mai bună decât cea de ieri.
Divorțul amiabil mai înseamnă că eu am semnat ca girant (dacă nu știi, vezi ce inseamna girant si garant și ce tipuri de derogare există) pentru un împrumut cu care el vrea să ia o casă în care speră să trăiască cu iubita lui; și mai înseamnă să ți se facă rău de la stomac când la aniversarea lui de 40 de ani vine zâmbind, cu un ceas scump la mână și îți spune că a fost să-și primească un cadou, iar tu știi că s-a întâlnit cu iubita lui, că au făcut dragoste și că ea i-a oferit cadoul pe care tu ai vrut în atâtea dăți să i-l faci cadou, dar nu ai făcut-o pentru că, la vremea aia, nu credeai în cadouri scumpe și simțeai că un simplu “Te iubesc!” și o noapte de dragoste înseamnă mai mult decât cadourile materiale.
Mă rog lui Dumnezeu în fiecare dimineață și seară să-mi arate calea prin care să pot face bine, să zâmbesc, să mă bucur de lucrurile mari din viață mea: copiii, florile, fluturii, cerul, marea, zâmbetul oamenilor, să mă lase să primesc și să dau iubire celor din jurul meu. Mă rog Maicii Domnului să-mi arate calea prin care aș putea să-mi reîntregesc familia și să fim mai buni, mai puternici, mai iubitori unii cu ceilalți; mă rog pentru o fetiță blondă, cu ochii albaștri și părul creț și pentru duminici petrecute în biserică, mulțumind Domnului că mi-a mai dat o șansa la o familie adevărată.
Cam despre asta este divorțul meu amiabil și simțirile mele. Când ne-am căsătorit, și tu, și eu, am făcut o alegere. Când nu mai poți respecta alegerea, întâi vezi de ce și cum poți să vindeci ce este de vindecat. Dacă nu există cale de vindecare, ești nevoit să faci, din nou, o alegere. Toate dor și provoacă suferința, dar apoi vine și bucuria, fericirea, dacă ai încredere! Nu vreau să-ți fac rău ție sau familiei tale, dar mai ales copilului tău. Un suflet pur nu merită și nu trebuie târât în lupte; el nu știe să se ferească și nici să se vindece singur.
Tu ce vrei?
Guest post by Andreea
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Orice i s-a întâmplat altuia ni se poate întâmpla și nouă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.