Treptat am înțeles că, în viață, nu contează cine e persoana de lângă tine, ci ceea ce trezește ea în tine. Acel om trebuie să te facă mai bun, să te inspire. Nu degeaba ești muza mea! Nu știu ce reprezinți tu pentru alții, însă pentru mine ești bărbatul care m-a făcut să trăiesc, în ultimii ani, cea mai frumoasă poveste a vieții mele. Eu știu cine ești tu, cel adevărat! Cel mai bun și devotat tată. Cel mai generos, pasional și profesionist om! Bărbatul căruia îi ador sensibilitatea, bărbatul căruia nu îi este rușine să-și dezvăluie emoțiile, bărbatul care poate crea cele mai frumoase momente și care poate surprinde, în cel mai minunat mod, atunci când iubește! Nu-mi amintesc situații în care să mă fi trezit total dezarmată în fața unui bărbat. Cu excepția ta! Nu aș putea să explic ce simțeam de fiecare dată când te vedeam, de dinainte de a ne cunoaște. Știu că ți-am mai spus asta și poate ai crezut că vreau să te impresionez. Nici pe departe. Și nu, nu este vorba de frumusețea ta fizică, pentru că am mai întâlnit bărbați frumoși. Este vorba de o energie inexplicabilă, care mă paralizează. Cred că asta e cuvântul potrivit. E ca și când, în acele momente când sunt lângă tine, îmi îngheață gândurile și nu fac altceva decât să simt.
Recunosc, nu mi-am dorit să mă îndrăgostesc. Doar curiozitatea mea nativă m-a împins să vreau să înțeleg de ce simt acele lucruri. Recunosc, de fiecare dată când plecai de la mine, îmi repetam în gând că nu trebuie să mă las prinsă în vrajă și mă chinuiam să-mi rămână un dram de rațiune, un drum de retragere. Pe naiba. Cu fiecare întâlnire am devenit sclava ta, sclava sărutărilor tale, a îmbrățișărilor tale. Și nu pot să mă stăpânesc și nici nu vreau. Am știut că, dacă voi ajunge să te iubesc, va fi pentru totdeauna. Niciunul din toate gândurile astea de a mă ține departe nu a funcționat. Ori de câte ori am fost hotărâtă să nu îți vorbesc, fix de atâtea ori, am făcut-o. Fix de atâtea ori, te iubeam. Cu mult înainte de a începe să-ți spun. Mă simțeam uneori în stare să fiu indiferentă, să te înfrunt cu un zâmbet nepăsător. Însă era o stare care dura până în momentul în care te vedeam sau auzeam. Și când ești aproape, când îți simt respirația și te privesc cum dormi, atunci renunț la orice împotrivire, la orice gând negativ. Și nu fac altceva decât să te iubesc, să te îmbrățișez, deși tu nu simți, să te mângâi și să te sufoc cu dragostea mea, atât cât pot. Recunosc, mi-e teamă să nu fiu dezamăgită. Și mințită. Am fost de prea multe ori. Iar dacă m-ai minți tu, dezamăgirea ar fi de n ori mai mare. Toate teoriile mele, toate frământările mele, dispar, însă, în momentul în care îmi vorbești. Mă închin vocii tale ca în fața unei icoane. Și tot atunci mă gândesc că nu se poate să nu mă iubești și tu. Am certitudinea că da. Pentru că iubirea se simte, nu se spune. Și nu mi-e teamă de celelalte, de tentații. Știi și tu că există o diferență între mine și restul lumii. Cel puțin una! Eu sunt iubire prin însăși existența mea. Este tot ceea ce eu îți pot oferi. Treptat, am descoperit, surprinsă, în povestea asta, că cea mai tare, sofisticată, complexă și totală chestie, nu e să te îndrăgostești. Ci să fii în stare, trecând peste ORICE, să rămâi acolo! Iar eu sunt și voi fi!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
