„Aș putea să renunț mai degrabă la amantă sau la soție, decât la tine.” Și a renunțat la amantă, dar nu pentru că l-am rugat eu. N-am să intru în detalii, din respect pentru viața lor, însă văd că este un subiect la modă adulterul ăsta, povestit de soții, de amante, de bărbații prinși la mijloc. Acum vă povestește prietena lui cea mai bună (dar asta cu prietenia dintre bărbați și femei este cu totul alt subiect). 🙂
Nu că aș fi eu mai cu moț, dar avea nevoie de cineva care să fie un punct de echilibru ce nu se schimbă în funcție de circumstanțe, de ceea ce face, ce gândește și ce trăiește. Cineva care să nu-l judece atunci când alții îl arată cu degetul. Cineva care să-i spună că toți avem bubele noastre, care nu ne fac mai buni sau mai răi, ci doar diferiți. La fel cum și consecințele diferă. Și modul în care fiecare le percepe sau le face față.
©Lillian Bassman
Am stat lângă el pas cu pas de când se gândea să calce strâmb (cu ea), până la marea despărțire și după. Bine, am fost lângă el cam în toate alegerile pe care le-a făcut de-a lungul vieții. Ideea este că-l știu bine, atât de bine, încât îmi permit să-i spun mereu adevărul, inclusiv cel pe care nu vrea să-l audă.
Am condamnat ceea ce face, dar nu l-am condamnat pe el. Situația nu era ușoară pentru niciunul și, oricât de mult m-aș fi pus în pielea fiecăruia dintre ei, tot n-aș putea spune că i-am înțeles pe deplin. M-am trezit într-o poveste cu un el care știa că greșește și o vreme s-a luptat să nu se adâncească în această greșeală, cu o amantă înverșunată pe urmele mele pentru că îi păream suspectă și cu o soție care se străduia să afle ce se întâmplă, în ochii căreia nu mă puteam uita fără să-i pot spune adevărul.
Și povestind odată cu soția lui, după ce totul a ieșit la iveală, am tras o concluzie: orice soție poate deveni amantă (dacă vrea), dar nu orice amantă poate deveni soție.
În final, scorul arată 1-0 pentru soție. Deși omul nu e un premiu pe care îl câștigi și-l lași acolo, undeva, în vitrină, ca să-l admire lumea din când în când. Iar familia este ceva pentru care să lupți, nu cu care doar să te lauzi. Și dragostea nu este doar un sentiment, ci, în aceeași măsură, o alegere. La fel cum nici greșelile nu sunt tocmai greșeli, ci tot alegeri. Și întotdeauna în spatele unor alegeri stau multe necunoscute și nevăzute pentru cei din jur, dar simțite și trăite de cei implicați.
Concurența asta acerbă de a demonstra fiecare ce are de demonstrat nu face bine nimănui. Iar fericirea se trăiește, nu se demonstrează. Cu cât un om încearcă să pară mai fericit în ochii celorlalți, cu atât, de fapt, doar pare. Nu este.
Guest post by Just Fla
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
