Totul a-nceput brusc şi a continuat cu o expansiune fulgerătoare, care îşi va găsi un punct maxim. Cine ştie când? Cine ştie cum? Dacă ştii tu, nu-mi spune, nu vreau să aflu. Totul se va restrânge cu o intensitate identică, într-un sens oglindă şi va sfârşi la fel cum a-nceput: brusc…
Suntem parte din întreg sau întregul se manifestă în fiecare parte? Cei care-au marcat traseul au crezut ori într-una ori în cealaltă. Trăiri, sentimente, idei, concepte, teorii… Toate de-a valma, invandându-ne mintea și simțirea. Cum să nu te simți pierdut? Dar nu-i nimic, am vorbit eu cu un bătrân pe care nu l-a văzut nimeni, nici măcar eu. Între mine și el era un perete subțire, prin care l-am întrebat: „Cum arată lumea cu adevărat?” El mi-a răspuns așa: „Viziunea asupra lumii şi existenţei e doar reflecţia lumii interioare a fiecăruia. Pentru cel disperat, lumea e un haos. Pentru cel fericit, lumea e o balanţă în echilibru. Pe restul nu-i interesează cum e lumea, dar seamănă, pe undeva, cu ei.”
Se pare că suntem sortiţi să trăim o iluzie pe care o construim construindu-ne. Niciodată nu vom vedea toţi acelaşi măr roşu şi dolofan, respectând legea gravitaţiei. E vorba de corespondenţe. Peste tot unde te duci, alergi, iubeşti, iei o pauză, mănânci un hamburger, ţi se fură portofelul, te loveşti de corespondenţe. Asta dacă ştii să priveşti prin ambii ochi ca printr-unul singur. Repetă-ți constant: „Concentrează-te! Unifică-te! Echilibrează-te!”. Intră în rezonanţă cu ceea ce este, nu cu ceea ce pare.
Există o ordine internă în tot sistemul ăsta complex de monade, care lucrează prin sine şi conlucrează cu tine. E ceea ce face ca o familie germană să fie răpită în România în timp ce o familie română îşi găseşte liniştea într-o căsuţă de la periferia Berlinului. Legea compensaţiei, yin şi yang, dualitate, sarcini electrice pozitive şi negative, spune-i cum vrei tu, eu îi spun ordine internă, aşa am învăţat de mic de la bătrânul ăla fără chip.
Corespondențe, ordine internă, complexitate în imensitate şi nimicnicie, simultaneitate… Nu e alb sau negru, e și alb şi negru. Suntem singuri şi toţi laolaltă, toți ca unul și unul ca toți, niciodată doi sau 23 de milioane. Nu există tabere, nici trusturi, nici bisericuţe. Astea sunt doar nişte poveşti pe care ni le spunem noaptea ca să dormim ziua.
Corespondenţe… Ele fac ca un ţurţure să stea la locul lui, lipit de burlan ca o stalactită, şi să nu-ţi străpungă craniul. Mulţumeşte-i lui Celsius pentru minusul cu care te-a ţinut în viaţă.
Corespondenţe… Ele îți țin pulsul între anumite limite şi, uneori, aparent după legile hazardului, înfundă motorul câte unui hipertensiv, în timp ce familia nu crede că e vorba de un simplu infarct nemilos, ci de incompetența medicilor.
Nimic nu e întâmplător, nu există coincidenţe. Jocul la lotto e ca admiterea la facultatea de teatru: se ştie dinainte cine câştigă şi cine pierde. Subliniez: se ştie, doar noi nu ştim. Poate eu am fost odată un ziarist miop într-un roman ieftin şi mi-a fost milă de soldaţii care tremură în dictatura gerului, şi de-aia am întâlnit-o pe Katiusha într-o lună de decembrie. Universul chiar e cinstit, e de treabă, plăteşte şi răsplăteşte, dar după legile lui, nu după ale noastre. Dar ce, noi avem legi? Și dacă le avem, le respectăm cu sfințenie, pentru a le putea impune universului?
Se întâmplă uneori să mergi cu metroul fără o destinaţie precisă. Te cuprinde o senzualitate barbară, te simţi încarnarea vreunui erou dostoievskian, dar, de fapt, îţi plângi de milă şi eşti sclavul propriei tale slăbiciuni. Stai liniştit, reflectă, îndură, evoluează. Toată starea ta decadentă şi patetic de tristă poate e preţul primului sărut, cel din clasa a cincea. Aşa că lasă ordinea internă să-şi fie suficientă, să ungă rotițele existenței tale, să distrugă, să reconstruiască. Existenţa fără suferință nu există la noi, pământenii.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
