Marty Klein: „Remember, breasts don’t sag as we get older, they relax*.”
“Hainele largi sînt confortabile. Sub ele te poți simți ca-n vacanță, hamac, acvariu. Arăți a soclu drapat pe care șade un bec aprins – capul tău cu mintea dinăuntru, turbina combinațiilor interminabile. Deseori treci prin senzația că, uite, gîndurile tale știu ce trebuie făcut pentru ca lumea să fie în ordine, dar ce te faci că soclul nu te urmează, nu trece la fapte, e ocupat să fie-n pauză, pe sub niște falduri.” Așa mă gîndeam, în timp ce priveam cum pleacă autobuzul din stație, la cinci pași în fața mea, neînvrednicind chemarea utilului cu o zdroabă. Ar fi fost bine să-l prind, aș fi ajuns acasă mai repede, să se sfîrșească o zi lungă și grea, să las jos servieta cu computerul, geanta cu toate-alea-de-care-o-femeie-nu-se-poate-lipsi, plus o plasă cu chestii-care-dau-sens-frigiderului. M-am uitat la mine într-o vitrină. Arătam cum și eram: monumentul cuierelor cu bec. Aceasta a fost clipa în care a pocnit discret ceva: s-a desprins o bretea de la sutien. Adio, soclu și ansamblu!
Sigur, lucrurile au intrat în normal, ce mare scofală! Am ajuns acasă, s-a făcut o oarecare ordine, dar după un duș prelungit și-o privire onestă în oglindă am ajuns să postulez: 1. în anatomie ca și în metaforă, verticalitatea e importantă; iar aceasta ține de coloana vertebrală și de umeri. 2. sînii mari sînt o zestre; zestrea e bună dacă te susține, nu și dacă te copleșește tot timpul. 3. hainele vin frumos îmbrăcate; cele bine gîndite, arată minunat în mișcare; altminteri, devin cîrpe foarte repede.
© Josef Sudek
Cam astfel s-a configurat o decizie majoră, în viața mea de femeie activă, trecută de 50 de ani, susținătoare convinsă a metodelor non invazive de conservare a vitalității și frumuseții, fără istoric chirurgical, dotată de la natură cu sîni prodigioși – dintotdeauna, primitori de ode și invidii, acum, covîrșitori ai umerilor și coloanei. Și-am început să mă preocup. Nu televizorul mi-a fost ghid și nici internetul, de-a valma. Am pornit direct de la medici și cunoștințe cu experiențe similare. Niște radiologi mi-au spus că, da, acumularea de grăsime, în zona mamară, prezintă riscuri de formare a țesuturilor fibroase și apariției formațiunilor canceroase; cîțiva clinicieni, două doamne semnificativ mai în vîrstă, plus mare parte din familie mi-au explicat că, dacă nu există motive reale pentru interveții chirurgicale (îmbolnăvire diagnosticată), să nu mă las dusă de vanitate și să sfidez natura; o pacientă, mai tînără ca mine cu vreo cinci ani, trecută prin mastectomie totală, în urma unui cancer depistat tîrziu, și supusă intervențiilor de reconstrucție mamară mi-a tăiat vorba imediat: „ce minte proastă poți să ai! eu să fiu sănătoasă ca tine și să am sînii pînă la genunchi, aș umbla cu ei mîndră și la vedere”; prietena mea cea mai bună mi-a spus: „ai să dai zece ani jos din spinare”, lucru la care am fost sensibilă pentru că era în tema mea predilectă: verticalitatea. Chirurgii s-au pronunțat scurt, hotărăște-te și tăiem. Dintre ei, l-am ales pe cel care mi-a expus și explicat amănuntele unei asemenea proceduri. Cu riscuri cu tot. L-am mai ales pe doctorul Dragoș Zamfirescu, șeful Clinicii Zetta și întemeietorul acestui centru de excelență în chirurgie plastică și reparatorie, nu doar pentru reputația lui impecabilă, ci și pentru că, dintre toți, mi s-a părut că era interesat de proporții și artă, nu de șabloane. Cu el am stabilit data intervenției. Între timp, a trebuit să fac o sumă de analize care să ateste că suport condițiile operatorii.
La internare, a fost simplu. Am venit foarte de dimineață, am completat formularele necesare, am primit un loc în salon și pijama de unică folosință. O asistentă medicală – tonică femeie, Mona!, a venit să mă conducă în sala de operație. Aici a început un carusel: m-a preluat Mihaela, asistentă de chirurgie. Imediat, medicul anestezist, dr. Irina Luca, m-a întrebat dacă am vreo emoție. Tot ea mi-a spus că trebuie să mă întind pe un pat și că voi primi o injecție cu ceva care să-mi reducă anxietatea, înainte de operație: „o luăm încet”, mi-s spus. Dar înțepătura a venit instant, în timp ce spunea cum „o luăm încet” și, din acel moment, nu mai știu ce s-a întîmplat. După patru ore, m-am trezit în salon, în patul alocat mie. Dr. Amit Beedasy, specialist în chirurgie plastică și participant la intervenție, împreună cu asistenta Mona mă îmbrăcau cu o bustieră, apoi mi-au pus o perfuzie. M-am trezit încet, fără probleme, în atenția tuturor, îngrijorați să nu fiu prea amețită, să nu beau prea multă apă dintr-o dată sau să nimeresc bine ușa de la baie. Uite-așa a trecut restul zilei, seara eram pe picioarele mele. Nu mă durea nimic. Îmi venea să dansez, ceea ce am și făcut – „sigur, de la calmante”, mi-a spus prietena mea, venită să mă vadă și să se amuze de uimirile prin care treceam. Aveam, dintr-un foc, un kilogram și jumătate mai puțină greutate pe umeri. A doua zi am avut voie să mănînc la micul dejun și m-am externat, la amiază, cu o rețetă de calmante și antibiotice pentru următoarele cinci zile. Am încercat să nu iau calmantele, în prima noapte. Mi se părea că n-ar fi fost necesare, atît de bine mă simțeam. Nu s-a putut, nu pentru că durerile erau insuportabile, ci pentru că, la orice mișcare, simțeam tot corpul cum lucrează și se readaptează, se reface. Din ziua următoare, am luat medicamentele așa cum fuseseră prescrise. Și totul a mers întocmai după descrierea doctorului Zamfirescu.
Una peste alta, am reintrat în normal a doua zi după intervenție: am mîncat normal, am făcut duș, am circulat sprintenă și cît de verticală am vrut eu, printre oameni, case și mașini. A treia zi, am reînceput să lucrez. După două săptămîni, revenită la control, mi s-au scos toți plasturii care nu căzuseră deja și am primit o nouă rețetă pentru alifii care să ajute în privința cicatricilor. Azi, după două luni de la operația de reducție mamară, urmele s-au estompat cam 65%.
În general, își poate pune problema operației de reducție mamară cineva care:
- are sînii supradimensionați față de restul segmentelor corporale
- are sîni care atîrnă greu, iar sfîrcurile și areolele sînt orientate în jos
- are un sîn mai mare decît celălalt
- simte dureri cauzate de greutatea sînilor, în zona spatelui, gîtului, umerilor sau capului
- prezintă iritații ale pielii de sub sîni
- se simte restricționat sau încetinit în activitatea fizică din cauza greutății sînilor
- s-a săturat să tot probeze și poarte sutiene, să aibă o conștiință acută privind poziția pe care o au sînii sub haine și a posturii, din cauza sînilor
Se califică pentru acest tip de intervenție persoanele de orice vîrstă, trecute de perioada pubertății.
Cît despre haine, continuă să-mi placă cele fluide, largi. Doar că, sub ele nu mai moțăie un soclu, ci stă întins un arc. Și îmi urmez gîndurile în ritm tot mai aprig. Altă viață.
*”Nu uitați, sânii nu se lasă pe măsură ce îmbătrânim, ei se relaxează.”
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Primul hub medical de Chirurgie Plastică din România își consolidează echipa de parteneri
GaZetta Medicală – Platforma educațională online dedicată Chirurgiei Plastice
De ce trebuie să fim atenți la nivelul trigliceridelor în sânge
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
