Elena Leu, şef birou recuperări credite neperfomante, o femeie deosebit de frumoasă, 34 de ani, 1,80 m, fostă fotomedel pentru o firmă producătoare de produse de îngrijirea părului, căsătorită cu Constantin, au împreună o fetiță de 4 ani ce stă la bunici. Lucrează la bancă de peste 10 ani şi, printre colegi, umblă vorba că îşi înşală soţul la fiecare plecare a lui pe platforma petrolieră din Arabia Saudită, unde lucrează câte trei luni.
La petrecerea de Anul Nou, i-a lăsat numărul ei de telefon lui Cosmin după ce a dansat cu el destul de lasciv. În seara respectivă se băuse la greu, dar se mâncase foarte puţin la barul pregătit de firma de catering angajată pentru eveniment. Lui Cosmin nu îi venea să creadă că ea ar fi interesat de el, deşi la cei 29 de ani ai lui avea o reputaţie foarte bună în departament şi ca bărbat, în general. Era înalt făcuse mulţi ani baschet, în prezent mergea la sala regulat şi erau destule femei care nu l-ar fi refuzat.
Spre finalul petrecerii, ea i-a spus că ar prefera să împartă un taxi până acasă, dacă şi el vrea să plece. A chemat un taxi şi au plecat împreună, în lift el i-a ţinut mantoul să se îmbrace – erau -10 grade afară şi bătea un vânt aspru. A întrebat-o unde merge şi ea a replicat scurt:
-La tine! Ai ceva de băut sau cumpărăm pe drum?
-Da am, a mai spus el, vădit încurcat de situaţia în care era pus fără să vrea oarecum. Nu că i-ar fi displăcut compania ei sau stilul direct de a spune lucrurilor pe nume, dar avea un fel de părere de rău că este căsătorită şi nu ar fi tocmai moral ceea ce clar urma după acel ultim pahar.
-Haide, nu fi aşa de şocat, a mai spus ea, punându-i mâna pe pulpă, doar nu o să stai singur în noaptea asta!
-Asta doreşti, a întrebat-o şi el, o companie de o noapte?
-Da, de ce nu? Eşti liber sau ai pe cineva?
-Sunt liber acum, a spus el, puţin încurcat. Dar tu, eşti căsătorită, nu?
-Da, sunt, dar încă trei luni soţul e plecat, aşa că sunt ca şi singură!
Înţelegea cam ce plan îşi făcuse ea şi i se părea ciudat tare să fie doar un obiect sexual, cu toate că orice alt bărbat din bancă ar fi fost în extaz să fie în locul lui acum.
Au ajuns relativ repede la apartamentul lui. Odată intrată înăuntru, a admirat două secunde cum era decorat spaţiul, timp în care şi-a aruncat rapid cizmele şi haina, apoi l-a întrebat :
-Ce e de băut?
El a scos în minibarul din vitrină două pahare şi sticla de coniac vechi de cinci ani. A adus din frigider cuburi de gheaţă şi apă minerală.
-Am şi pepsi la rece, vrei?
-Aş bea o cafea fierbinte, amară, dar cu laptele tot cald.
Au savurat băuturile, apoi cănile de cafea. Nu părea ameţită deloc.
-Dacă te răzgândesti şi vrei să te conduc acasă, să îmi spui.
-Nu vreau să fiu singură! Nu ai înţeles încă?
-Ok, explică-mi măcar de ce eu?
-Îmi pari un bărbat plăcut, chiar multe tipe din firmă visează să le dai atenţie.
-Prefer să nu am relaţii la serviciu.
-Şi eu, să ştii, dar am hotărât să fac o excepţie; pentru că îmi placi destul de mult şi ştiu că pot conta pe discreţia ta.
Cosmin o privea cum sorbea încet din cafeaua fierbinte cu palmele strânse în jurul ceştii şi se întreba incitat ce va urma oare. Chiar se vor iubi pe canapeaua lui din living? A aşteptat să spună şi ea ceva; că nu putea, pur şi simplu, să facă el primul pas, fără o încurajare din partea ei.
Ea era pierdută în gânduri, când şi-a dat seama că el o priveşte aşteptând ceva.
-Ştiu, că te-am şocat cu această intempestivă abordare, dar să ştii că nu am obiceiuri din astea de a mă lega de oameni aşa, din senin. Eu nu voiam să fiu singură de Anul Nou. Tu aveai ceva planuri de Revelion cu cineva anume?
-De fapt, nu aveam niciun plan, a recunoscut el (mama lui, medic pe ambulanţă, era de seviciu, iar tatăl, pictor, se afla la Paris pentru o expoziţie internaţională). Sunt liber şi mă odihnesc.
Ea a zâmbit subtil şi a zis:
– Ştiam… şi a zâmbit într-un fel copilăresc. Te-am auzit fără să vreau la toaletă când vorbeai cu prietenul tău de la PR.
-Dar tu, Elena, cum vrei să petreci pragul dintre ani?
-Eu am copilul la părinţi, la munte, şi nu am pregătit nimic, de fapt…
-Ai vrea să îl petrecem împreună?
-Dacă vrei şi tu desigur, dar nu vreau să te simţi forţat să accepţi.
-Da, am ceva comandat la Restaurant un meniu de o persoană, mi-l livrează la ora 17. Totuşi el se simţea ciudat, deşi împărţeau canapeaua, cum stătea el la o extremitate, iar ea la cealaltă. Nu simţea dorinţa aceea nebună pe care ar fi vrut poate să o simtă pentru o femeie atât de atrăgătoare care se oferise să îşi petreacă noaptea cu el.
A privit-o în ochi şi a întrebat-o, de fapt, de ce venise la el în noaptea asta. Ea a răspuns franc şi fără urmă de fâstâceală:
-Ca să nu fiu singură! Detest singurătatea şi planul ce mi-l făcusem pentru Revelion a căzut. Întâmplător, eram în baie când vorbeai cu colegul tău de birou, te-am auzit spunând că vei fi singur. Dar fii liniştit, că nu sar pe tine, doar petrecem câteva ore împreună… Dacă vrei, dansăm sau vedem un film! Poţi să îmi ţii companie sau mă expediezi acasă?
-Ei, a zâmbit el, suntem colegi de câţiva ani, nu mă supăr că ai venit; numai că am o senzaţie ciudată ştiind că eşti căsătorită şi că ai putea avea discuţii pentru asta.
-Nu îţi bate capul cu aspectele legate de moralitatea mea. Chiar dacă la muncă se spun lucruri despre mine, să nu crezi tot ce auzi!!
-Haide să închidem subiectul şi să ne pregătim de Revelion, ce zici?
-Ok, a replicat el mai vesel, care ar fi planul tău?
-Mă gândeam să merg să mă odihnesc şi să mă schimb de haine şi să revin pe la 20… Eşti de acord? Este nevoie să aduc ceva?
-Sigur, sunt de acord, fără tine aş fi fost singur la cumpăna între ani, a replicat el. Nu e nevoie de nimic, ne descurcăm noi cumva cu ce mai am prin frigider şi voi suplimenta meniul pe care l-am comandat ca să ajungă pentru două persoane. Oricum va trece şi mama înainte să intre la muncă cu o salată de boeuf şi un tort cu mere.
-Ok, atunci cheamă tu, cât mă încalţ, un taxi pentru mine şi ne revedem la ora 20.
-Aduc şi eu două filme, o șampanie şi nişte popcorn. Vorbim la telefon. Ciao.
A plecat şi, în urma ei, el a intrat în priză. A făcut ordine, a pregătit masa cu o faţă de masă în ton cu anotimpul, a pus tacâmurile, farfuriile şi paharele de șampanie, dar şi celelalte trebuincioase. A mai pus un sfeșnic cu trei lumânări pentru o atmosfera festivă. A pus apoi ce avea murdar de spălat în maşină şi i-a dat drumul, după ce a schimbat şi aştenuturile de pe pat. A făcut un duş după aceea, s-a bărbierit şi s-a schimbat în haine de casă. Cum toate era gata pregătite, s-a întins şi s-a odihnit câteva ore. A venit mâncarea la ora 17, iar pe la 18:30 a venit mama lui să ducă salata şi tortul şi să îi ureze: „Un An Nou Fericit!”. A pus apoi filtrul să fie cafea făcută şi s-a îmbrăcat într-o cămaşă lejeră şi un pantalon de stofă.
La ora 20, a sunat Elena la interfon, a primit-o, i-a pus haina în cuier şi i-a dat o pereche de papuci de casă. Avea o ţinută de culoarea vaniliei, asortată cu un colier de perle şi o poşetă aceeaşi culoare. A întrebat-o ce bea şi a invitat-o să ia loc la masă. Au mâncat, au băut, au dansat, iar la miezul nopții au desfăcut șampania adusă de Elena, într-o atmosfera veselă. Şi-au făcut unul altuia urările de An Nou, s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat pe obraz.
-Ei, ai văzut că nu a fost aşa de rău, i-a zâmbit ea dezinvoltă. Au văzut un film la televizor şi apoi au mai povestit fiecare câte ceva despre sine.
Spre dimineaţă, ea a zis:
-Ce zici, dormim câteva ore şi ieşim apoi la aer?
-Da, sigur, a replicat el. Vino în dormitor, că am schimbat lenjeria şi am un halat pentru tine şi un tricou. Eu voi dormi pe canapea!
-Ok, a zâmbit ea. Mulţumesc că eşti exact cum mă aşteptam să fii! O mare rugăminte am, să nu stingi lumina că mi-e frică de întuneric.
Era spre 5 dimineaţa. A adormit imediat, căci era obosit şi dincolo, ea îşi pusese capul pe pernă după ce se demachiase şi îşi curăţase dinții… Dormea de ceva timp și era cufundat cu totul în semiobscuritatea camerei, când a auzit un strigăt înfiorător. Nu știa de unde vine și a durat vreo jumătate de secundă să se dumirească unde se află și de ce nu este în patul lui. În clipa aceea, a auzit un alt strigăt, și mai puternic, și mai disperat, așa că a fugit desculț în dormitor. În mijlocul patului său, Elena se zvârcolea într-un coșmar inimaginabil, dădea din mâini, încercând să își protejeze picioarele de ceva groaznic. Privind-i fața, a văzut că ține ochii strânși. A realizat că are un coșmar, dar citise undeva că nu trebuie să îi strigi pe nume pe oamenii aflați într- un vis violent sau în criză de somnambulism.
A zis ușor:
-Gata ! Gata! i-a șoptit în timp ce o îmbrățișa. Liniștește-te, sunt cu tine nimic nu îți va face rău! Haide, întinde-te!
Ea părea că îl ascultă, dar era tot cu ochii strânși; stătea chircită, cu palmele crispate și degetele albite de strânsoare. A fugit în living să ia telefonul, dar ea a strigat iar, disperată:
-Nu pleca, nu mă lasă singură cu câinii!
-Nu sunt câini aici, dragă, liniștește-te, tu încă visezi?
A sunat-o apoi pe mama lui și i-a povestit, stând lângă Elena pe marginea patului, ce se întâmplase și faptul că ea era încă adormită, dar speriată teribil de câinii pe care îi visase. Mama i-a spus să îi facă un ceai de tei cu miere și lămâie. Să îi pună o compresă rece pe frunte, dar să întredeschidă fereastra să intre oxigen și să o acopere bine, să nu răcească. Să o vegheze până se trezește, dar să o aștepte, să nu îi povestească nimic brusc.
-Pare a fi un episod psihotic și probabil i s-a mai întâmplat, de aceea nu vrea să stea singură și îi e frică de întuneric.
A făcut tot e îi spusese mama la telefon și, după ce i-a dat ceaiul să bea, a închis fereastra și s-a întins lângă ea, ținând-o după umeri. A adormit așa, dar i s-a făcut frig și a intrat sub pilotă, lângă ea. Au dormit încă câteva ore unul lângă altul, fără să o atingă prea mult, doar cu un braț pe umerii ei. Pe la amiază când s-au trezit, ea a fost surprinsă să-l găsească lângă ea în pat.
-Ce s-a întâmplat, Cosmine, încerci să profiți de mine când dorm?
-Nu, categoric nu! Da ai avut un coșmar groaznic și am stat cu tine să te liniștești. Apoi ai zis să stau aici, să nu te las singură cu câinii!
-Da, scuze, ar fi trebuit să îți spun că am uneori coșmaruri.
Atunci a observat pe noptieră cana goală de ceai, prosopul ud și telefonul lui.
-Povestește-mi, te rog, de când ai astfel de probleme.
Au stat pe marginea patului și ea povestit cum a fost într-un concediu cu părinții la munte când avea 11 ani și ea a plecat singură de la cabană, curioasă să vadă oile de la stână. Părinții se odihneau și nu au știu că a plecat din fața cabanei. Acolo au atacat-o câinii de pază și a durat ceva până când au venit ciobanii să o scape din colții lor, deși ea a țipat cât de tare a putut. A fost mușcată de gambe și de pulpe. Au dus-o la cel mai apropiat spital. I-au dezinfectat și cusut rănile, după ce i-au făcut vaccinul antirabic dar și antitetanos. A făcut mulți ani terapie și încă ia niște medicamente pentru somn, dar nu trebuie să consume deloc alcool. De aceea a forțat nota și s-a autoinvitat la el, evitând astfel să doarmă singură. Au lămurit mai multe lucruri și au petrecut ziua de 1 ianuarie împreună, ca doi buni prieteni, povestindu-și fiecare din întâmplările importante ale vieții.
Au stat din nou la masă și au ascultat muzică în surdină. El i-a povestit cu totală sinceritate despre căsătoria lui eșuată și de ce nu se grăbește deocamdată să aibă o altă femeie în viață lui. Spre seară, Cosmin a scos mașina din garajul de la subsol și au pornit la plimbare prin orașul aproape pustiu. A doua zi urmau să revină părinții și fiica ei acasă.
-Pot să dorm și în noaptea asta aici, mai suporți o noapte? Ce zici, ai curaj?
-Da, nu îți face griji, că acum sunt prevenit și, în plus, mama e medic pe ambulanță…
S-au despărțit a doua zi dimineață devreme, ca doi prieteni care se cunosc de o viață.
Aparențele înșală, se gândea el după acele trei nopți, amintindu-și de fața ei de copilă teribil de înfricoșată, cu cearcăne în jurul ochilor.
Au revenit la serviciu după zilele libere, iar când și soțul ei a venit din Arabia Saudită, l-au invitat pe Cosmin la o cină pregătită de ea. Au rămas prieteni de atunci.
Guest post by Maria Gabriela Ionescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
