Primul lungmetraj al regizorului William Oldroyd – The Young Lady – vine ca o adevărată provocare pentru că nu este nici pe departe vreo adaptare după Shakespeare, ci, pur și simplu ecranizarea romanului Lady Macbeth of the Mtsensk District. Scenarista Alice Birch a meșteșugit, în mod liber, scriitura lui Nikolai Leskov (din 1865). Pelicula dislocă, cu brio, imaginea clasică a femeii din societatea victoriană rurală, departe de toate clișeele nubilității cu care ne familiarizaseră ecranizările după opera lui Jane Austen. Cu un micro-buget, Lady Macbeth/ The Young Lady face un supraefort, bulversând o mare parte dintre spectatori. Versiunea scriitorului rus e o variunține mai îndepărtată a operei artistului elisabetan (Marele Will), dar fără monarhi și fără lupte crâncene de cucerire, dar menținând suflul glacial, solicitând interpreții să apeleze la acele resorturi dramatice ce se apropie de tragedia britanicului. Ca un adevărat regizor de teatru, William Oldroy a ales decoruri victoriene și-a disecat – pe-ndelete – frustrările unei soții din secolul al XIX-lea.
Așadar, în 1865, în Anglia rurală din nord-est, Katherine duce un trai nefericit alături de soțul ei, care are dublul vârstei sale. Ca și la Hardy (în The Mayor of Casterbridge), tânăra femeie a fost vândută de familie și-a devenit doar un corp dintr-un troc. În film, luptele pentru putere (condiția femeilor) nu au legătură neapărat cu mediul social. De la burghezii înstăriți până la ultimul grăjdar, femeia era tratată precum sclava tatălui, socrului, suportând și capriciile soțului. Dialogurile reflectă această stare. Pelicula își propune un exercițiu de de-construcție: a nubilei (Katherine). Silită să se căsătorească cu un bărbat posac, tânăra trăiește într-un mediu patriarhal, dominat de falocrație. La început, se pot analiza expresiile feței tinerei care traversează mirarea, decepția, teama, sufocarea și iritarea. Adolescenta își va pierde orice urmă de inocență și se va maturiza brusc. Viața ei cotidiană se derulează între așteptare, liniște și frustrare, iar soțul ei devine „inamicul din pat”. Permanenta suferință (de natură psihologică) duce la instalarea alienării, iar existența ternă o modifică total.
Ca un laitmotiv, scena corsetului (un adevărat supliciu) rezonează cu ideea potrivit căreia „femeia e sub jugul bărbatului”. Dornică de viață, Katherine simte că se sufocă și caută pasiunea. Ispita (adulterului) e cu atât mai mare, cu cât noul grăjdar ațâță spiritele. Odată intrată în acest joc periculos, Katherine își ia soarta în propriile mâini. Schimbarea este una radicală, tânăra doamnă devine o abilă manipulatoare fără scrupul și își transformă amantul într-un obiect sexual sortit pierzaniei. Atent supravegheată de tiranicul socru, Katherine se simte și mai încolțită, de aceea se justifică graba spre iatacul junelui Sebastian. Pentru a-și păstra legătura amoroasă, tinerica aprigă și nesupusă recurge la gesturi extreme (otrăvire, complicitate și instigare la crimă violentă).
Prima parte a lungmetrajului e dominată de apăsătoarea liniște. Lipsa dialogurilor și utilizarea planurilor fixe, lumina rece și atitudinea statică a lui Katherine reflectă perfect mediul înăbușitor în care tânăra încorsetată se plimbă printre cai nărăvași și ciuperci otrăvitoare. Situația se schimbă fundamental în partea a doua, când eroina descoperă independența (trecând prin libertatea de exprimare și chiar nuditate asumată). Utitând de pudoare și de încorsetare, juna pare o strămoașă a celebrei Lady Chatterley ( D. H. Lawrence). Totuși, absența dimensiunii morale (existente în piesa dramaturgului britanic), transformă acest personaj feminin într-o simplă femeie gata de-a manipula și de-a „consemna” victoria.
Iubirea fără limite să ducă, oare, la pierderea rațiunii și la comiterea unor crime cu sânge rece? Emanciparea femeii (din acea perioadă) nu putea să aibă loc fără re-dublarea violenței masculine. Așadar, spectatorul asistă la transformarea unei tinere inocente într-un veritabil monstru, dar acest dezechilibru apare din pricina bărbaților care-i stau în preajmă. William Oldroyd înlătură vălul unei epoci în care domnea brutalitatea și în care raporturile dintre oameni erau marcate de-o teribilă forță, chiar în sânul familiei, considerate mereu „celula de bază a societății”. Violența e prezentă peste tot, se exercită la nivelul societății și se regăsește sub formă fizică, psihologică și verbală. Cu o rigoare a încadraturilor ce relevă ascetismul, William Oldroyd redă, într-o oră și jumătate, evoluția psihologică, prezentând chiar și unele scene violente ce frizează macabrul. Această viziune pare de-a dreptul perversă în comparație cu universul romanesc al lui Jane Austen sau cu romantismul exaltat al surorilor Brontë, dar se apropie de cel din Tess d’Urbeville (Thomas Hardy) sau Madame Bovary. Folosindu-se cu abilitate de cadrele picturale și de fascinantele compoziții ale tinerei Florence Pugh, regizorul oferă o peliculă încărcată de patos, ce-nsumează dramă socială, fapt divers macabru, plictis și deziluzie amoroasă. Satira usturătoare de sub straiele acestei pelicule tranșează problematica condiției femeii într-o societate patriarhală, machistă și alienantă.
Regia: William Oldroyd
Scenariul: Alice Birch (după romanul Lady Macbeth of Mtsensk / Леди Макбет Мценского уезда de Nikolai Leskov)
Imaginea: Ari Wegner
Decorurile: Jacqueline Abrahams
Costumele: Holly Waddington
Sunetul: Dan Jones, Ben Baird, Steve Peckover
Montajul: Nick Emerson
Muzica: Dan Jones
Distribuția:
Florence Pugh – Katherine
Cosmo Jarvis – Sebastian
Paul Hilton – Alexander
Naomi Ackie – Anna
Christopher Fairbank – Boris
Golda Rosheuvel – Agnes
Anton Palmer – Teddy
Rebecca Manley – Mary
Fleur Houdijk – Tessa
Cliff Burnett – Părintele Peter
Bill Fellows – Dr. Burdon
Ian Conningham – Inspectorul Logan
Durata: 1h29min.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Mumu – Amintiri dintr-o copilărie ‘agresată’
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.