Zilele trecute, profesorul meu de filosofie îmi pomenea despre întâlnirea promoției 1982 a Liceului „Emil Racoviță” din Iași. Preț de o clipă, mi s-a oprit nu numai respirația, dar și inima. A fost pentru a doua oară, într-un interval destul de scurt de timp, când mi-am dorit să pot îmbrățișa (la propriu!) clădirea liceului pe care îl părăsisem plângând, la 16 ani, după ce picasem acolo un examen important. A fost pentru a doua oară când mi-am dat seama că aș vrea să pot închide paranteza de viață începută atunci, să fac pace cu adolescenta ușor rebelă care fusesem, foarte îndrăgostită și definitiv pasionată de literatură (sau cel puțin așa credeam). Și fiindcă mă aflu departe de Iași și în ziua de 23 septembrie îmi va fi imposibil să asist la întâlnirea colegilor mai mari care se vor revedea, am decis să le trimit gândurile într-o altă formă, pe o altă cale, dar cu la fel de mult drag.
Dragă Promoție 1982,
Este aproape un miracol că am ajuns la vârsta la care putem privi în urmă zâmbind la adolescenții de acum câteva decenii. Nu mă cunoașteți cei mai mulți dintre voi, dar am colindat aceleași clase, aceeași curte, aceeași seră și aceleași laboratoare, vreme de câțiva ani buni. Am avut cam aceiași profesori și am visat la fel de mult la un viitor pe care ni-l doream minunat, deși el se arăta pe atunci cenușiu și auster. Oricât de buni ne-au fost profesorii, ei au uitat să ne spună ceva esențial: că viața nu e compusă numai din succese, reușite, bucurii, clipe fericite. Nu-mi aduc aminte ca profesorii noștri, indiferent de numele lor, să ne fi învățat să gestionăm eșecurile, supărările, dezamăgirile sau tristețile. Poate au uitat sau… pur și simplu, nu au considerat necesar să facă asta. Ne-au învățat, în schimb, ce știau ei cel mai bine. Ne-au deschis porțile cunoașterii și ne-au îndemnat să facem pași dincolo de pragul acestora. Ne-au încurajat să gândim cu mintea noastră și să avem încredere în noi înșine. Ne-au dat aripi, pentru a zbura, nu numai printre filele cărților pe care trebuia să le citim, dar și dincolo de stele. Cu alte cuvinte, ne-au dotat cu tot ceea ce aveam nevoie pentru ca viața noastră să fie un succes… în ciuda eșecurilor aparente și a dezamăgirilor de scurtă durată. Dar ceasul aniversar care vă reunește în numai câteva zile este numai un pretext de întâlnire, pentru că, de fapt, viața voastră este o aniversare continuă, prin toate lucrurile mărunte sau importante pe care le desăvârșiți.
Nu știu cum arătați astăzi, dar vreau să vă asigur că sunteți frumoși, la fel de frumoși ca atunci. Nu, nu căutați ridurile în oglindă, fiindcă semnele trecerii noastre prin viață nu se măsoară în cantitatea de farduri folosită pentru a le ascunde, ci în proiectele și visurile noastre împlinite. Ați fost o promoție nu numai frumoasă, dar și înțeleaptă. V-ați folosit timpul așa cum ați știut mai bine și ați reușit să vă faceți părinții și profesorii fericiți. La ceremonia întâlnirii veți auzi desigur nenumărate cuvinte frumoase despre voi și mai mult ca sigur nici unul dintre ele nu este spus din politețe. Dar pe lângă toate cele care vor fi spuse, eu aș mai vrea să spun ceva.
Dragă Promoție 1982,
Chiar dacă nu ne știm decât vag, din fuga adolescențelor noastre pe culoarele liceului, dați-mi voie să spun că voi pentru mine ați fost, în toți anii care s-au scurs de când am părăsit eu acel liceu, ca niște frați mai mari. Buni, înțelepți, destoinici, curajoși, frații aceia mai mari pe care părinții îi dau mereu de exemplu odraslelor mai mici și mai neastâmpărate. Pe voi v-am invidiat în nopțile mele de învățat, la voi mă gândeam în ajunul examenului de admitere, și pentru voi a fost bucuria reușitei la facultate și tot voi erați ascunși undeva în inima mea ani mai târziu, când începeam propriul meu drum serios de cercetare. Voi mi-ați fost mai aproape, emoțional vorbind, decât proprii mei colegi, acesta fiind unul dintre motivele pentru care am decis azi să vă scriu.
Dar mai este ceva pentru care îmi sunteți dragi: curajul pe care l-ați avut de a încerca, de a face lucruri, de a păși pe căi dificile, în multe domenii, inclusiv de cercetare. Știați, desigur, că lumea aceasta are nevoie de inspirație, inovație, curaj și multă muncă. Știați că nimic nu vine de-a gata, fiecare pas făcut presupune timp, efort, sacrificii și dorința de a vedea dincolo de ziua de mâine. Voi faceți parte din minoritatea aceea atât de frumoasă: oameni care stau cocoțați pe umerii uriașilor, fiindcă au știut cum să ajungă acolo și fiindcă de acolo de sus pot scruta orizontul dându-i un nou sens și poate o altă formă. Voi sunteți cei de care această lume are nevoie și de aceea am vrut azi să vă salut, la ceas aniversar.
Poate că ați vrea să-mi spuneți că timpul zboară și că mâine veți deveni bunici, iar grijile acestei lumi le veți trece pe umerii nepoților. Poate da, sau poate nu… fiindcă există un secret al tinereții veșnice: existența proiectelor și a visurilor sunt cele care vă vor menține frumoși și energici, așa cum sunteți astăzi. Nu pregetați așadar să vă împliniți visurile, oricât de năstrușnice ar putea părea. Visurile voastre sunt cele care vă definesc cel mai bine și tot ele sunt cele care rezistă timpului.
Știu că ați avut multe alte serii de colegi, iar liceul a rămas undeva, în trecut. Dar acolo, în acea clădire se află o parte importantă din adolescența voastră și din tinerețea profesorilor voștri. Salutați-i pe cei care mai sunt în viață. Îmbrățișați-vă. Și luați-vă cu voi în viitor.
Nu vă pot întâlni pe 23 septembrie. Dar pot să vă zâmbesc, peste timp, cu dragul de atunci și dintotdeauna. Să fiți sănătoși și mereu tineri! Pentru că tinerețea are cu totul alte unități de măsură decât cele despre care vorbim adesea. Și permiteți-mi să fiu, din când în când, sora voastră mai mică.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Țara în care nu te poți compromite
Stelian Tănase – De ce nu mai vor venețienii turiști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
