Dragă Doina, ai scris un roman, Logodnica (Polirom, 2017), la rugămintea lui David Kinsella. Spune-mi, te rog, ce părere ai despre această experiență? A fost folositoare sau nu? A înlocuit proiectele tale? Sau a fost doar o pauză?
Un subiect, oricât de amănunțit, rămâne la stadiul de întâmplare până când cineva îl transformă în poveste. Iar în interiorul unei povești se deschide întotdeauna labirintul scriitorului, care este un om atât de vanitos și de subiectiv, încât chiar și romanul de tip realist, obiectiv în aparență, ia chipul său, devine, de fapt, un fel de filă exfoliată din carnea sa.
Prin urmare, experiența aceasta a fost un alt mod de a mă exprima. Dar tu știi toate astea, căci nu demult, ne-ai arătat o fotografie, iar câteva sute de scriitori au scris povestea pe care o credeau legată de de acea poză.
Aici totuși a fost puțin diferit. Povestea lui David presupun ca a avut evenimente bine instalate. Cât a trebuit să respecți din subiectul poveștii sale?
Aproape toate întâmplările narate au intrat în romanul meu, dar în derularea lor narativă, acestea au intrat cumva într-un nou univers. De pildă, David mi-a povestit că a întâlnit-o pe Alisa la Chișinău, pe când aceasta i-a luat un interviu, exact cum îmi iei tu mie acum. Eu am respectat informația, dar locul interviului a devenit o curte interioară, cu o tufă de liliac, în florile căruia se foiau zeii nevăzuți ai unei iubiri.
Este un roman de dragoste, temă scrisă și rescrisă. Ce are special iubirea lui David Kinsella?
Acel sentiment unic, că nimic din viața lumii nu va mai merge, dacă această iubire nu va fi povestită. Dar, desigur, dincolo de asta, este vorba despre experiența unui cineast care dorește să facă un film. Într-un fel e o prospecție, un exercițiu de dinainte de-a scrie scenariul.
Când va fi făcut filmul?
Asta nu știu. Bugetul unui film se face greu. Probabil, Dan Burlac, producătorul, ar putea răspunde la această întrebare.
Am văzut c-ai scris că nu vrei o lansare a romanului. Atunci ce?
Un joc, o inițiere în lumea personajelor, ceva diferit.
Când și unde va fi evenimentul?
Ne vedem joi (21 septembrie) la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la ora 19.
Cine mai vine?
David, bineînțeles, producătorul, traducătoarea cărții și Adriana Titieni, ca maestru de ceremonii.
***
„Iulica ştia într-adevăr nişte tipi, dar cât eram noi de prietene, niciodată nu mi-a zis cum îi cheamă.
— Sunt din România, atât îţi spun! O să vezi că nu e ceva greu! Decât să stai pe FB şi s-o freci degeaba, mai bine faci ceva similar, dar pe bani!
Şi-aşa a şi fost. Postam chestii care-mi aduceau un venit acceptabil şi, deşi nu eram la vedere, într-un fel aveam acelaşi rol pe care îl avusesem pe timpuri, când lucram la TV. Mai întâi a fost o treabă ecologistă. Scriam pe FB, pe pagina mea, dar mai aveam încă trei conturi, cu nume aiurea. La fel şi Iulica. Aruncam câte o idee pe care o susţineam tot eu cu celelalte ID-uri, chestii de genul că politicienii nu dau doi bani pe sănătate sau pe istorie. După o săptămână, îmi făcusem deja fani şi susţinători mai ardenţi decât mine, încât mă întrebam dacă sunt oameni dezinteresaţi sau tot aşa, postaci plătiţi de Iulica sau de prietenii ei. Sincer, nici nu mai conta chestia asta, pentru că satisfacţia de-a avea o cauză începuse să-mi şteargă suferinţa pe care Igor mi-o lăsase în suflet.”
Logodnica, Polirom, 2017.
***
DOINA RUŞTI este una dintre cele mai apreciate voci feminine ale literaturii contemporane. Tradusă în numeroase limbi, invitată la evenimente internaţionale, s-a impus în special prin romanele cu tematică diversă şi construcţie solidă. Dintre romanele sale, unele reeditate în colecția Top 10+, amintim Fantoma din moară (2008), roman amplu despre comunismul românesc, distins cu Premiul pentru Proză al USR, Zogru (2006) și Lizoanca (2009) – recompensat cu Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române.
Manuscrisul fanariot (2015) și Mâța Vinerii (2017), două bestselleruri, au deschis seria ficțiunii istorice.
Doina Ruşti trăieşte în Bucureşti, este profesor universitar şi scenarist.
Pe Doina o găsiți întreagă aici.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Dictare pe Kiseleff de Ziua Limbii Române – eveniment de inspirație franceză
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
