Răspuns unei doamne care a comentat la articolul “Ce-a învățat un tată divorțat din concediul cu copiii”.
Despre femeie nu știu prea multe, ceea ce scriu este doar expresia, mai mult sau mai puțin elegantă, a unor percepții subiective. Nu mă cunosc nici pe mine îndeajuns, cu atât mai puțin pretind că aș cunoaste femeia. Până și Freud a abdicat literalmente în fața exigenței de a o cunoaște. Când scriu (de)spre femeie, îmi reusește cel mult un exercițiu de admirație, o promenadă pansesistică între poezie și proză. Nimic mai mult.
Nu scriu despre femeie de pe poziția celui care o cunoaște, nu îmi asum acest rol, aș fi lispist de onestitate, scriu din perpectiva acelui bărbat care o admiră, care intuiește că între suspinul și tăcerea unei femei este o lume de care nu te poti apropia prin silogism, logică și raționament, ci doar prin metaforă, iar asta îneamnă, în cele din urmă, emoție.
Mi-a fost dat, spre norocul meu, să cunosc și sa întâlnesc femei deosebite. Pe unele dintre ele le-am iubit, pe altele doar le-am admirat, iar eu, cel de acum, cu semi-priceperea de a le povesti, sunt suma femeilor pe ceare le-am întâlnit, dar mai ales a acelora pe care le-am iubit. Chipul lor, suspendat ca într-un etern balans, îl am fixat definitiv pe retină.
A fi divorțat nu este un statut cu care să mă laud, pe care mi l-am dorit, este statutul pe care mi-l asum încercând să fiu un om rezonabil, echilibrat și senin.
În alta ordine de idei, se cuvine spus că nu există o necesitate logică între a cunoaște femeia și a fi căsătorit. Dacă îmi permiteți analogia, aș spune că nu există un raport de necesitate între a fi medic și a fi sănătos. Cunosc medici pneumologi care, desi înțeleg îndeaproape mecanismele arborelui bronșic și consecințele nocive ale fumatului, sunt totuși fumători.
Remarcați, vă rog, că mai mult de jumatate din întreaga literatură eruopeană este inspirată de femeie sau dedicată femeii, dar nici unul dintre marii autori de la Horațiu, Dante și până la Hesse nu au afirmat vreodată ca ar deține secretul eternului feminin.
Spre final îmi vin în minte cuvintele lui Henry Miller: “Există doar trei lucruri pe care le poți face cu o femeie. O poți iubi, poți suferi pentru ea sau o poți transforma în literatură.” Eu am iubit, iubesc în continuare, am suferit pentru femeie și în mod sigur am să mai sufăr, iar uneori, cu voia lui Dumnezeu, ies de sub osânda timpului, transformând-o în literatură.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
