– Ai nevoie de sex, mi-a spus È™i ceaÈ™ca a sărit de capul ei de pe farfurioară, porÈ›elanul e o fire rece, nu e de mirare că încercase s-o ia la fugă.
Oprisem la o cafenea din aceea departe de blocuri, în buza unui parc, căci ea se plângea mereu de praful care i se lipea de tușul de pe gene. O cunoscusem la un recital de pian. Fuseserăm atât de puțini încât ne-am grăbit să ne declarăm prieteni, de frică să nu rămână artiștii singuri pe lume. Ieșeam întotdeauna în jurul amiezii, avea o superstiție în legătură cu femeile, pe seară lăsam miros pe ea și îi deranjam legătura amoroasă, pe moment oficială. Eu o urmam cuminte, căci nu găsisem niciodată în mine vreo plăcere care să mă declare sofisticată.
– Să cumpăr? m-am mirat, căci nu considera că e de datoria ei să fie delicată, când era vorba de bani.
– Hahaha … da, poate … DeÈ™i tu nu eÈ™ti în siguranță nici la piață. Te-am urmărit cum studiai atentă calmul din pătrunjel. Dacă până la venirea ta legătura se vindea oricui cu 1 leu, È›ie îți vindeau țăranii cu 3 lei È™i le zâmbeai de parcă È›i-ar fi făcut un bine. Mă refeream la o aventură, un bărbat necunoscut, unul pe care să nu vrei să-l târăști în fiecare dimineață în bucătărie, să-È›i încerce omleta È™i cafeaua inundată de lapte. Cineva care să aducă freamăt în tine, căci te moleÈ™eÈ™ti în osteneli bolnăvicioase de a face pe plac.
– AÈ™a sunt eu, mai moale, întotdeauna mă certa mama că È™i atunci când mă lipsesc de boală, tot zac.
– Te-aÈ™ putea cadorisi cu VIctor, a ajuns să mă plictisească teribil, dar chiar È™i el, pentru tine, ar însemna un spirit nărăvaÈ™. Nu, nu … Trebuie să vină de la tine, tu să fii capabilă, măcar o data, să alegi. Fă È™i tu, dragă, ochi dulci cuiva! AÈ™a, fără nicio ruÈ™ine, fă ceva ce nu te crezi în stare È™i găseÈ™ti de nevorbit!
– Am mai încercat, să È™tii, am fost È™i eu tânără … dar acum, parcă nu s-ar mai potrivi.
– Te înÈ™eli, dragă, abia acum ar fi trebuit să începi. Ce mai ai de pierdut? Timp? Tocmai timpul este, de fapt, cel ce a câștigat în valoare, în timp ce trupul È›i se devalorizează înzecit. Devenim cerÈ™etori, tot mai asemănători caldarâmului, din ce în ce mai greu de desluÈ™it.
– Nu È™tiu dacă e momentul potrivit, am început să fac muncă de voluntariat la o grădiniță, părinÈ›ii, dacă ar afla că am astfel de porniri … oh! ar fi un scandal!
– PoÈ›i măcar o dată în viaÈ›a asta a ta, albă, liniară, fără pată, să dai dracului toate prostiile astea care te fac frumoasă È™i să cobori printre noi, cei cu certuri în familie È™i adultere în gând?
– Sigur, doar nu sunt o sfântă. Vai, câte greÈ™eli am făcut! Nici nu mă lasă să dorm, să È™tii …
– Da, da … Da’ ce-ai făcut? I-ai furat maică-tii un ghem de lână? Nu prea am nimic de făcut în seara asta, domnul e plecat din oraÈ™, ce-ai zice să începi cu mine, să vedem dacă a mai rămas ceva de recuperat? AÈ™a, să pretindem că sunt un el, poate îți faci curaj.
– Oh, mulÈ›umesc, da, cred că mi-ar fi mai la îndemână cu tine È™i sigur … m-ai putea învăța atâtea despre curaj … Dar nu vreau să stricăm prietenia noastră, poate o să te plictisesc, tu eÈ™ti atât de …
– Sofisticată? Nu, draga mea, cred că încep să mă molipsesc de bunătatea ta È™i nu-mi doresc încă să mă abat de la reputaÈ›ia mea de ‘femme fatale’. Am deja în gând o obrăznicie, mi-a mai spus, urcându-È™i pulpa la mine pe picioare. Sub-mesele nu au niciodată niciun cuvânt de spus.
Ce a urmat, poate de o să am curaj, o să vă povestesc peste vreo 15 ani.
Pe Liliana o găsiţi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.