Alcoolul nu e nici de departe prietenul meu… la naiba, de fapt, nu e prieten cu mine deloc, chiar condamn viciul ăsta… dar azi vreau să beau, să mă amețesc, să îmi amorțesc grijile, gândurile, vreau să îmi anesteziez sufletul măcar o zi, măcar câteva ore să nu mai simtă supărare și amărăciune… Nu e o soluție, știu, dar o fac, o s-o fac, fără să mă mai gândesc la urmări… M-am săturat să mă gândesc mereu la consecințe, la viitor… AZI VREAU O PAUZĂ DE LA RESPONSABILITATE, SE POATE? MULȚUMESC!
Că tot aminteam de consecințe, oare cum ar fi fost dacă noi, oamenii, am fi fost construiți identic din acest punct de vedere? Să avem în noi teama aia permanentă a urmărilor, atenție la alesul cuvintelor, faptelor… eee, multe rele nu s-ar mai fi întâmplat în lume… Da, știu, fabulez, mă iertați, era doar un scenariu fantastic la care visam așa, cu ochii deschiși, probabil mă uit prea mult la filme (și nu de dragoste).
Revin la… alcool. Ce faci când te trezești într-o situație urâtă (nu știu dacă urâtă e bine spus), de exemplu, la 38 de ani, ai un copilaș mic pe care îl adori și îți dorești să îl poți crește bine și frumos, să nu îți simtă amărăciunea din suflet care dă din greu pe afară, ce faci când nu ai un venit, nu știi la ce viitor să visezi măcar, nu ai un colț de casă a ta ca să îți poți oferi liniște sufletului încărcat de grijile astea?? Nu prea ai ce face, îți spun eu… doar să te amețești pentru câteva ore în speranța că totul e un vis urât. Și toate astea pentru că omul cu care ai dorit a construi ceva durabil s-a schimbat în așa fel încât nu îți dorești să mai împarți aceeași încăpere cu el, nici apartamentul cumpărat în avans de la un dezvoltator imobiliar, nici banii adunați pentru mobilierul din viitoarea casă, nimic.
Alcoolul… de ar rezolva problema asta, hehe… Dar nu! Trebuie să te aduni, să găsești o soluție pentru viitorul tău și al copilașului tău iubit, de dragul lui măcar! Și încerci să apelezi și la un psiholog, trecând chiar și peste ideea că plătești pentru a fi ascultat, și nu știi dacă și bine îndrumat, dar cere 200 de lei pe ședință… De unde naiba să scoți și banii ăștia când tu ești Lefter Popescu?? De prietenii sincere are rost să deschid subiectul?? Și uite așa, ești singură cu o grămadă de gânduri și îți dorești să o scoți la capăt cumva… Revin la alcool… O fac? Nu? Beau? Să nu beau?
Nu o fac! Dar știți de ce? De grija copilașului meu, de rușine față de el, chiar dacă e mic acum și nu înțelege nimic din chestiile astea de adulți. Pentru că știu că are nevoie de o mămică și încă una puternică nu așa, nu de o mămică lașă, care dă înapoi la greu, are nevoie de un exemplu bun în viață, nu negativ. Greutăți sunt multe, da, și mereu vor fi, dar vreau să cred că pentru orice problemă există și o rezolvare! Și va ieși soare și pe strada mea, și va fi și bine… Trebuie doar să îmi repet asta în gând mereu, cu toate că nu am luat lecții de autosugestie să pot măcar să sper că va funcționa.
Alcoolul?? E pentru cei slabi, iar eu nu vreau să fiu slabă (poate doar să slăbesc), vreau să fiu PUTERNICĂ! Pentru adorabila mea…
Guest post Adriana D.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Anthony Hopkins: “La mulți ani, distracție plăcută! Dacă vei fi mahmur după, amintește-ți de mine”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.