Să nu îndrăznești să-mi ieși în cale! Te voi sparge cu privirea și vei ajunge să-ți târăști pașii prin cioburi. Ai plecat? Fii sănătos și nu mai întoarce capul. Nu te mai uita cu coada ochiului, nu ai ce să mai vezi. Pentru că nu a rămas nimic. Nicio urmă, niciun iz de sentimente înflorite. Nu pot spune că s-au ofilit. Nu aveau cum. Nu au fost. Ai plecat și nu a rămas nimic în urmă. Mă uit cu luare-aminte: e alb. Curat. Ca și când n-ar fi existat.
Aș vrea să fiu tristă, să-mi pese, să simt lipsă, dar nu pot. Nu pot, frate! N-am ce. N-am cum. După ce? A fost statuie ca să rămână soclul? A fost vânt ca să respir nisip? A fost penitență ca să-mi fie frică de bici? Nu a fost nimic. Nimic care să conteze. Mi-aș fi dorit să fie, zău, pentru binele tău, dar nu e. Nu a fost.
Simt gol. Simt liber. Nu lipsă, pentru că n-a fost plin. Nu tot, pentru că n-a fost mult. Ai fost… o umbră. Nu te-am simțit, nu ai fost greu, nu mi-ai șoptit. Nu știu ce-a fost. Să definesc? Vorbe-n vânt. Idei, secrete, senzații, gânduri… unde s-au dus? Nu le-am văzut. Poate au fost. Acum nu le mai simt. Nu-mi amintesc. E blank. Dar unul plăcut, reconfortant, nu uitare impusă. E bine.
Cu toate astea… să nu-ndrăznești să-mi ieși în cale! Eu vreau culoare. Eu vreau trăire. Eu vreau prea-plin. Nu poți? Nu ești în stare? Așază-te pe-un jilț, gârbovește-ți umerii și cugetă. Nu-mi ieși în cale. Nu-mi intra în gânduri, nu încerca să mă visezi și să-mi împiedici pașii. Nu ești pregătit. Nu te simt. Ești gol. Nici măcar nu pot să mă supăr. Să fiu tristă. Cum aș putea? Aș fi dorit furtună, dar n-ai putut nici briză!
Ți-aș fi dat suflet să-l porți, să-l îmbraci, să te umple de lumină, de sentimente, de… să te umple. Atât. Dar… prea mult gol de umplut. Prea multă trudă. Și pentru ce? Mi-e ciudă. Pe mine. Că am pierdut clipe prețioase. Am pierdut ocazii. Puteam să respir în timpul petrecut cu tine. Dar n-am făcut-o.
Mi-e ciudă. Și te-aș blestema. Să-ți strigi poftele și să nu te-audă nimeni. Să ceri cărare și să ți se-aștearnă punte. Să ceri muză și să primești pelin. Să ceri concluzii și să ți se pună punct. Să ceri orgasm și să te culci în pat gol. Dar nu-ți fie teamă. Nu te blestem. Ba da. Doar unul: UMPLE-TE!
Ai lăsat gol, pentru că ai fost gol. Nu ți-a fost rușine să umbli așa?
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Call Me By Your Name – un film după vizionarea căruia m-am simțit vinovată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
