Știu ce-mi faci când mă găsești…

9 August 2017

Îmi doresc să mă pierzi. Și să mă găsești mereu. Știu ce-mi faci atunci. Hai, pierde-mă. N-am să mă împiedic, și, dacă am s-o fac, n-am să țin cont de genunchii juliți. Am să mă ridic să fug. De tine. Nu ai să mă urmărești, nici nu înțeleg de ce mai fug. Dar știu că, odată pierdută, mă vei cauta. Nu-ți voi apărea în cale, știu că mă vei găsi.

Și-atunci… mă voi teme. Ai gust de drog. Știu ce-mi faci când mă găsești. Îmi dai dependență. Îmi dai tremur. Și e prea mult. Știu că asta am cerut. Asta vreau. Asta simt. Dar e prea mult. Prea mult, sunt prea mică, nu încap multe senzații în mine. Vreo două- trei, doar. Cele mai importante. Cele care umplu și zguduie. Cele care desfată, înalță, cele fără de care intri în sevraj. Eu nu mai pot fără ele. Deși e prea mult.

imbratisare cuplu

Știu ce-mi faci când mă găsești. M-arunci ca să mă pierzi din nou. Am vrut, dar nu mai vreau. Am obosit. Am să găsesc un stejar care să mă țină lângă el. Să nu mai fug. Să mă agăț de crengi, să mă hrănesc cu sevă stejărească, să-mi fac podoabe din rășină. Cred că mi-ar plăcea. M-aș urca spre vârf, aș fi iar în siguranță, mușchii îmi tremură de atâta alergătură. Și prins. Și drog. M-aș vindeca între crengi. Să nu mai tremur. Să nu mai vreau. Să lupt cu corpul obișnuit să alerge și să fie prins. Să lupt cu mintea care cere să alerge ca să fie prinsă din nou. De tine.

În timp ce mă cațăr și mă ascund între ramuri, știu că, la un moment dat, și trupul și mintea mă vor trăda. Așa că îmi pun nădejdea în scris. Poate că, scriind și citind, mă vindec.

„M-am tot gândit să-ți las răvaș
un suflet gol, pe umeraș.

Era destul de evident mesajul?
Aveai nevoie să-ți traduc pasajul?
Oricum, m-am răzgândit subit
și-am pus tot ce simțeam în plic.
…Al dracu… perspicace ești: Nimic!” (Petruț Dumitru)

Guest post by Arestatul fără umbră

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Amintiri dintr-o altă viață (1)

“Adună-te și trăiește-ți viața!“ Bine, bine, dar cum?

De ce sunt singură la aproape 40 de ani? Pentru că îmi permit!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro