Merg mai departe. “Departe”. Aiurea cuvânt! Îmi exprimă nu înaintare, ci alienare. Înstrăinare de… ce? Și chiar așa, de ce ar fi? Mi-am promis și am promis “pentru totdeauna”, fără a-mi fi cerut, și asta e ca mine, prezent, de neînlăturat, infernal de cald, luminos. Spui “totul se transformă”. Dah… Ca și Jana în melodia lui Margineanu, pe versuri de Nichita? Hopa! Nu așa. Nu știi lucrurile care nu au început pentru că au existat mereu, care nu se transformă și nu se termină? Tocmai tu? Eu le știu, le trăiesc, le SIMT (ireal, așa-i?). Îți văd acea privire, adierea de atingere de parcă m-ai fi spart sau aș fi fugit, ființica scoasă din vis și distrusă de realitate otrăvitoare și continuă, îți gust încă lacrimile promițându-ți că nu vei plânge din cauza mea, probabil sunt ale mele, probabil cele care curg sunt ale mele și tu nu mai ai, și totuși… Mereu “și totuși”. Distrug în jur, umilesc, conditionez și uimesc, vânez rece și fără emoții și sunt crud pentru că sunt convins că e singurul lucru pe care celelalte îl merită pentru sacrilegiul de a nu fi ca tine, apoi plec și zdrobesc, îmi place, o fac iar și iar, otrăvesc în jur cu totul, mi se scurge ura și ceilalți alunecă pe ea, cad, se lovesc rău și nu se mai ridică, mă hrănesc acum cu suflete, îmi place de parcă nu mai am, le folosesc pe post de sânge ca la transfuzie.
Merg mai departe. Și cu fiecare pas calc pe cineva, zrdobesc și-mi place pentru că astfel calc pe moale, mă uit de sus cum se zbat și mă roaga să fiu “mai…”, “altfel”, sau să nu mai fiu “rece”, nu le convine, sunt perfect conștienți că mă folosesc și apoi voi pleca, și nu se pot opri, nu pot spune “până aici”, mi se dăruie apoi probabil visează în plânsul lor inutil și sacadat că ceva s-ar putea schimba. S-ar putea? Așa, de la sine? Eh! Nu, eu sunt cel care ar putea să schimbe și nu vreau, îmi place așa, îmi place să umilesc și să provoc suferința, fiecare e un capriciu și nimic mai mult, le-o spun, se uită la mine de parcă visează urât și “lasă că se vor trezi”, se trezesc și constată că visul era de preferat, apoi bum! Stop! Mă enervează izbucnirile oricui, de orice fel, atingerea oricui îmi face carnea și întreaga ființă să se înfioare neplăcut, să se crispeze și să compare cu atingerea ta fluentă și fină, îmi vine să-i dau cu capul de pereți, să zdrobesc să văd dacă acolo e ceva și ce ar ieși, să văd îndeaproape “ce-i mâna pe ei în luptă”. Apoi îmi desfac aripile și planez, aterizez oriunde și te simt din nou oriunde și oricând, nu-mi convine nimeni, pentru că nu mă atinge cum o făceai tu, pentru că se uita la mine uneori cu o admirație tâmpă, de om stupid care cică admira o operă da artă ca să nu se facă de râs în fața celorlalți, pentru că nu-mi vorbesc așa cum o făceai tu, pentru că nu-mi provoacă nimic interior, sunt o bandă rulantă goală și doar când îi lovesc mai simt ceva ce poate s-ar compara tangențial cu termenul de uman sau de a simți. Merg mai departe. Dacă nu pot ajunge la ceva zburând, trebuie să ajung târându-mă. În vis fac un fel de bungee-jumping fără corzi, aștept să cad și să mă zdrobesc, însă undeva în cădere coordonatele se schimbă și încep să cad orizontal, senzația de cădere continuă și nu se termină până mă trezesc. Ești singura ființă în legătură cu care m-am înșelat întotdeauna, invariabil, când mă așteptam la ceva bun, primeam lovituri, când așteptam încordat ceva teribi de rău, mă mângâiai pe dinăuntru cum nu a știu altcineva să o facă, prima dată cu tine am iubit în sfârșit nu ideea de iubire, ci pe cineva, cu totul, cum spuneam, fără întoarcere. De-aia te întrebam “ce ești tu?”.
Mi-e teribil de… pentru că o să-ți spui că nu pricepi nimic din tot ce am scris și de ce am făcut-o. Însă tu trebuie să pricepi, tu știi, cunoști toate astea, le-ai trăit cândva.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
