La nivel intelectual, haosul creat de recentele măsuri ale guvernului privind stoparea creșterii astronomice a pensiilor speciale, cu excepția pensiilor magistraților, are totuși meritul de a fi prilejuit o discuție interesantă asupra motivelor care au generat actuala situație. Câțiva ziariști independenți, care merită respectați pentru curajul și competența dovedite în ultimii ani, susțin că măsurile luate de oamenii lui Liviu Dragnea din guvern ar avea drept scop să determine plecarea forțată din instituțiile de forță ale statului – servicii secrete, armată, poliție – a cadrelor asociate cu fostul vice-premier Gabriel Oprea, printre care s-ar număra și profesioniștii care au integrat România în NATO și care au susținut lupta anti-corupție. Poate fi așa, deși nu putem neglija nici rațiunile de ordin economic ale reducerii unor privilegii aberante, cum ar fi mărirea anuală a pensiilor speciale nu numai cu rata inflației, ci și cu 50% din creșterea reală a venitului brut obținut de angajații activi în sectoarele în care au lucrat pensionarii. Cum tot aberant este și mod de calcul al pensiilor militare, prevăzut în legea pensiilor militare din 2015, care genera pensii mai mari decât salariile pe care le avuseseră cei pensionați.
Va fi făcând parte și recenta ordonanță de urgență a guvernului Tudose dintr-o luptă pentru putere mai amplă. Nu este exclus să regretăm o parte din efectele ei, dacă și atunci când le vom simți. Să nu uităm însă că atât serviciile, cât și armata și poliția sunt populate cu numeroase uscături, că multe cadre, poate bine orientate din punct de vedere euro-atlantic, aveau legături solide cu afaceriști și politicieni dubioși. Nu erau George Maior și Florian Coldea amici cu penalul Sebastian Ghiță, beneficiar ar unor bănoase contracte cu statul? Nu era doamna general SRI Elena Istode prietenă de familie cu psd-istul penal Crsitian Rizea? Și acestea nu sunt decât cazurile care au fost făcute publice și care oricum se vor bucura de privilegiile aberante mai sus amintite pentru că au ieșit la pensie înainte de intrarea în vigoare a ordonanței. Câți vor mai fi ca ei, sau mai rău? Nu are rost deci să plângem de mila pensionarilor din servicii care vor fi reangajați cât de curând, de regulă în sectorul bugetar, pe bani frumoși, încasând concomitent mega-pensii și mega-salarii. Amintim cazul recent dezvăluit al secretarului de stat din cadrul Ministerului de Interne Cornel Ciocoiu, demis de Guvernul Grindeanu pe 19 iunie, pensionat pe 29 iunie și reangajat de Guvernul Tudose pe 30 iunie, beneficiar în prezent al unei pensii de 13.736 lei, cumulate cu un salariu de 8.187 lei.
Știu, problema delicată este cea a destabilizării sistemului de securitate, din cauza hemoragiei de cadre care își cer pensionarea înainte de pierderea privilegiilor. Dar, dincolo de elementele concrete ale acestui exod, dorit sau nu de Liviu Dragnea, care se simte trădat de „sistem”, poate ar trebui să înțelegem că sistemul poate fi ușor destabilizat pentru că este strâmb. Liviu Dragnea va câștiga bătălia de imagine pentru că nimeni nu va plânge de mila celor care s-au îmbogățit nemeritat pe seama contribuabilului, iar pensionarii de lux din servicii, poliție, armată și justiție au acceptat ani la rând privilegii disproporționate față de restul societății și față de potențialul economiei. Mai mult, au acceptat să primească aceste privilegii ca pe o taxă de protecție plătită de oamenii politici, căci toate partidele s-au aliniat la vot pentru a legifera aberațiile din pensiile speciale. Poate că este uman, dar sigur nu este moral. Însăși existența unor pensii speciale, care nu se bazează pe principiul contributivității, aplicabil restului muritorilor, este un exemplu de imoralitate publică – imoralitate care este de altfel perpetuată și de actualul guvern PSD, căci pensiile speciale nu dispar, ci doar vor fi calculate diferit după 15 septembrie, iar magistrații nu sunt atinși nici cu o floare. Cu alte cuvinte, sistemul care a generat nomenklatura post-comunistă a suferit doar o corecție minoră. Nomenklatura constituită după decembrie 1989 îi va supraviețui.
Expresie a frăției constituite din oamenii de afaceri veroși, politicieni corupți și magistrați incorecți în scopul deturnării resurselor statului după aruncarea peste bord a lui Nicolae Ceaușescu, nomenklatura nu avea cum să nu includă și cadre cu rang înalt din servicii și poliție, pentru ca furăciunile să fie protejate, și din armată – căci și armata se dotează pe bani mulți. În plus, nomenklatura trebuia să-i răsplătească și pe cei care i-au asigurat ascensiunea, și anume ofițerii fostei Securități, bine disimulați în cadrul armatei. Toate calculele arată de altfel că pensiile acestora sunt mai mari decât vor fi ale celor care au luptat efectiv în Irak și Afghanistan, de pildă.
Când te atingi de privilegiile ei, nomenklatura este nemiloasă. Traian Băsescu și Emil Boc, care au tăiat pensiile speciale, au devenit ținte ale unor campanii virulente fără precedent. Vă amintiți de polițiștii care strigau „ieși afară, javră ordinară?” Sau de demonstrațiile vehemente ale ofițerilor pensionari conduși de colonelul Mircea Dogaru, reprezentant al societății civile afiliate structurilor patronate de Dan Voiculescu? Nomenklatura este obișnuită ca politicienii să-i fie subordonați, nu să-i aplice corecții. Ceea ce politicienii au făcut, pentru că știau ce datorii au ca membri ai unei caste privilegiate pe nedrept. Astfel, Călin Popescu Tăriceanu a instituit pensii speciale astronomice pentru magistrați; un grup de parlamentari PSD, din care făcea parte din actualul premier Mihai Tudose, au inițiat în 2014 o lege care înlătura interdicția cumulului salariului în sistemul bugetar cu o pensie care depășea salariul mediu pe economie, ceea ce a dus la situația de astăzi în care pensionarii de lux sunt reangajați imediat pe salarii fabuloase în structurile sistemului bugetar; iar guvernul Victor Ponta a promovat în 2015 actuala lege a pensiilor militare, care duce la creșteri disproporționate ale pensiilor speciale. Se pare, potrivit presei, că legea fusese adoptată pentru a determina plecarea din sistem a cadrelor apropiate de regimul Băsescu-Boc și ar fi trebuit abrogată după șase luni. Dar nomenklaturii i-a plăcut prea mult, așa că a uitat de abrogare.
Ca orice nomenklatură, și cea care sufocă România post-comunistă, este constituită pe criterii politice și mafiote, nu pe merit. Astfel, ierarhia valorilor este pervertită, resursele țării se îndreaptă către asigurarea prosperității profitorilor, nu spre investiții de interes public și, mai ales, nu spre recompensarea meritelor reale ale celor care au studiat și care muncesc cu adevărat în folosul societății. Nu intelectualii autentici, ci pseudo-intelectualii consacrați prin plagiate și impostură se bucură de poziții de conducere în sistemul de învățământ. Nu oamenii de știință, nu medicii (cu excepția baronilor din lumea medicală aflați în cârdășie cu politicienii), nu profesorii, nu oamenii de afaceri corecți sunt valorizați de sistem, ci doar cei asociați cu „sistemul” și afiliați nomenklaturii. Nu întâmplător nomenklatura îi detestă pe intelectualii angajați – deși sunt extrem de puțini – și blestemă multinaționalele, expresie a unui model de business aflat în contradicție cu interesele ei. Și nu poate fi o coincidență că nomenklatura este ostilă Occidentului și lucrează în subteran la o reorientare a României către Rusia. De ce oare a ținut Mihai Tudose să apere, la Chișinău, noua lege electorală din Republica Moldova, deși Comisia Europeană o criticase explicit? Și poate că Rusiei îi convine actualul exod din servicii, poliție și armată, care poate destabiliza niște instituții-cheie pentru relațiile noastre cu NATO. Dar mai important este că noua noastră nomenklatură se aseamănă periculos de bine cu cea din Rusia, mai ales prin tipul de relații dintre politicieni, mediul de afaceri, ministerele de forță, magistratură și televiziunile aservite puterii. Ea mimează doar conformarea față de exigențele UE și numai pentru a obține fonduri europene. Aspirațiile ei sunt însă contrare standardelor europene, de unde și contradicțiile tot mai evidente între declarațiile guvernanților și acțiunile lor concrete.
Am descoperit așadar cât ne costă pensiile speciale, componentă importantă a finanțării nomenklaturii post-comuniste. Lor li se adaugă salariile mari, plătite tot de la buget. Dar nomenklatura ne costă mai mult decât atât: prin instituirea contraselecției și a imposturii în educație și în cultură ne condamnă la subdezvoltare exact în epoca economiei bazate pe cunoaștere; iar prin neglijarea investițiilor în infrastructură, pentru care nu mai rămân bani, descurajează investițiile și frânează dezvoltarea economiei. În general, pentru că are nevoie de un sistem de privilegii pentru a prospera, deturnează resursele statului de la scopurile lor firești. Statul nu-i execută, de pildă, pe marii datornici, deși acolo se află cheia echilibrării bugetului, tocmai pentru că managerii și patronii lor fac parte din nomenklatură. Tot sistemul este viciat, iar reprezentanții săi își apără cu îndârjire statutul privilegiat.
Acesta este rezultatul celui de-al doilea val de distrugere a elitelor societății românești: comunismul a inițiat primul val, brutal, prin decimarea elitelor politice și intelectuale în perioada dictaturii proletariatului; post-comunismul, mai subtil, a distorsionat ierarhia de valori a societății, a deturnat resursele financiare către propria clientelă, a instituit domnia non-valorii și sistemul clientelar determinând astfel exodul profesioniștilor valoroși și dominația mediocritățiiși a submediocrității, întruchipate astăzi la nivel guvernamental de ministrul educației Liviu Pop. Este în curs și un al treilea val, foarte interesant, al exodului forței de muncă necalificate către țările dezvoltate din UE. Pentru ziariștii care nu doresc să se deprofesionalizeze debitând platitudini despre caniculă, depopularea județelor sărace, fiefuri ale PSD, în urma plecării tinerilor la muncă în Spania, Italia, Germania și Anglia ar putea fi un subiect interesant.
Plătim deci nomenklatura cât nu face și compromitem fără să crâcnim viitorul țării. Investim pervers în stagnare și regres, lăsându-ne dominați de o gașcă de profitori fără scrupule. Și nici măcar nu ne pune cineva pistolul la tâmplă. Iată adevăratul preț al victoriei nomenklaturii asupra întregului popor.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
