– continuare de aici –
– Cora, cred că e timpul să ne anunţăm logodna.
– Logodna? Nici gând! Alain, nu cred că ai înţeles, nu se petrece nimic între noi, nimic.
– Am discutat şi cu tatăl tău, crede că treci printr-o perioadă de efuziune pragmatică, te-a cucerit şi pe tine noul proiect american, în defavoarea dragostei noastre. De fapt, el mi-a sugerat că astă seară e momentul potrivit să ne mărturisim proiectul personal, va crea stabilitate şi pe piaţa financiară.
– Alain, nu mă voi căsători niciodată cu tine. Întinzi femeile ca pe nişte trepte, pe care nu te sfieşti să calci, apăsat, cu bocancii murdari. Îţi umileşti amantele, secretara, orice tip de parteneră, fie ea şi de afaceri. Indiferent dacă te divinizează sau nu. Crezi că vorbele meşteşugite şterg urmele de bătaie de joc şi aşa ai reuşit să te ţii departe de un proces de hărţuire şi intimidare. Nu ştiu de ce tata nu vede toate astea, poate îi e greu să admită şi un eşec. În fond, el ţi-a încurajat ambiţiile în carieră şi chiar ţi-a sugerat că într-o zi îi vei lua locul. Sau poate ai sesizat că a început să mă ia în serios? Locul tău nu mai e chiar atât de sigur, poate a venit timpul să creezi ceva cu propriile mâini. Adio Alain, e pentru ultima oară când îţi mai permit să ne alături numele în altceva decât o dare de seamă în faţa consiliului de administraţie.
– Cora! Ai să regreţi! În fond, nu eşti decât o femeie urâţică, pe care tăticul încearcă s-o servească drept zână, ţinând ochii tuturor aţintiţi pe afacere.
– Regret deja că nu te-am expus de la prima suspiciune, aş fi evitat suferinţe şi lacrimi.
***
Femeia apăruse de pe un hol în penumbră. Avea o rochie neagră, cu un umăr căzut. De la poale, o pată zimţată în alb mânca culoarea, ca o cerneală invizibilă. În contrast, buzele roşii, ispititoare atrăgeau atenţia. Nu era frumoasă în adevăratul sens al cuvântului, era diferită şi emana încredere şi, ciudat, pasiune. Nu-şi putea lua ochii de la ea. După câteva minute, o găsea deja surprinzător de frumoasă. Trezea în el un cameleonism de interior. Te făcea să te simţi vinovat că nu i-ai sesizat de la început farmecul. Marta era frumoasă, femeia asta însă ar fi pus-o în umbră, indiferent de împrejurare.
– Alain Rigg.
– Alex Reeves.
– Whiskey?
– Da, mulţumesc.
– Văd că stai deja cu privirea pe cadoul nostru de bun venit.
– Ce vrei să spui?
– Hai, prietene, doar nu te-ai născut ieri. Bătrânul Jones o foloseşte ca să ne îndulcească tuturor gândul la afaceri. În restul timpului se ocupă de nevoile lui şi probabil o face foarte bine. Te-a remarcat. Să mai bem ceva, s-o facem să-şi justifice cheltuiala.
– Nu pare, mai degrabă impune respect.
– Aparţine bătrânului, nu te ataşa. Nimeni nu îndrăzneşte altfel. Gurile rele spun că-i susură în ureche bătrânului numele celor ce-i intră în graţii. Eşti un norocos, nu o împarte, totuşi, cu orişicine. Probabil intenţionează să-ţi dea pe mână întreg proiectul american. Eu voi fi cel cu care vei ţine legătura. Distrează-te, de mâine trecem la lucruri serioase. Am şi eu o parteneră de dans, pe aici pe undeva, mă văd obligat să te părăsesc, doamnele nu trebuie să se simtă neglijate.
***
Alex Reeves era un bărbat frumos. Pielea arsă de soare contrasta uluitor cu paloarea celorlalţi. Se măsurau din ochi de minute bune. Simţea că i-a stârnit interesul, al ei stătea ca pe ghimpi, cine va face primul pas?
– Dansezi?
Era tot ce avea nevoie.
***
Alex adormise, ea era prea exaltată, fusese cea mai minunată noapte din viaţa ei. Se înţelegeau dinainte de a naşte gânduri, şi vorbele se lăsau ghidate cuminţi. Rămăsese alergând pe lumina lunii, ca o bucurie în formă de inimă.
(va urma)
Pe Liliana o găsiţi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Viața trepidantă a unui om de afaceri aflat mereu între două avioane
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
