Evrika! Mihaela a luat Bacu’. La română.
Și asta după puține luni de pregătire care au fost, de fapt, pentru ea un iad pe toate planurile. Niciodată Mihaela nu a cerșit Divinității 5-ul ca acum. Niciodată! A luat bacul cu o notă… după cum a și învățat, dar pentru care este extrem de recunoscătoare Divinității că, dacă ar fi fost după mintea ei rătăcită… Deci poate, în sfârșit, depăși acest moment epic și să își vadă fericită de studenție. Încă un coșmar eliminat după cel cu lupu’. Dar dacă așa îți induc părinții tâmpiței, că te papă lupul cel rău dacă nu ești cuminte, logic că visezi lupi care vor să te pape, doar nu oi visa spiriduși! Dar, într-un final, cei doi s-au împrietenit și când îi mai apărea în vis la intervale neregulate, Mihaela râdea ironic și îl întreba ‚,Iar tu? Ce mai vrei de data asta?’’ Și, până la urmă, s-a plictisit și a lăsat-o în pace. Doar acel coșmar… offf, Doamne… bacu’ la română. De ăla nu a reușit să scape.
Cine este, de fapt, Mihaela? Cine mai știe oare?! Mihaela e cea care s-a născut impulsivă înainte de a i se schimba soarta la câteva zile după venirea ei pe această lume. Așa au decis inițial părinții să o cheme, pe urmă o minte luminată și foarte dragă ei a venit cu ideea strălucită a numelui pe care urma să îl poarte în locul Mihaelei și pe care și l-a însușit mai bine și chiar îi place mai mult. Multe nume au fost studiate atunci de către părinții ei și poate ar fi trebuit să o cheme Aura, Ana-Maria, Cristiana, Ioana, Irina, Luminița, Diana? Multe nume erau la modă pe atunci. Românești, nu ca acum. Personalități multiple, dragi psihologi, încarnate din cine știe câte vieți care se manifestă la un moment dat și feriți-vă că nu se știe care dintre ele vă vor plezni când o veți supăra pe Mihaela.
Deci, de acum încolo, Mihaela se va serba și pe 08 noiembrie. Am decis! Alături de celelalte creaturi protejate de Arhanghelii Mihail și Gavrill. Mai mult sau mai puțin scorpii și scorpioni. Oricum, Mihaelei întotdeauna i-au plăcut taurii ca bunicu’ căruia îi punea cornițe când se jucau și care a jucat rolul tatălui în sceneta copilei de atunci. Dar pe lângă potrivirea asta zodiacală, pe ei îi mai lega ceva, magia unui număr. Dulce copilărie… Dar, din păcate, nu a dat peste mulți tauri, ba mai mult peste scorpioni, pești, balanțe și fecioare și, culmea ironiei, toți variații și combinații de 2 și 3. Întâlniri karmice probabil care i-au marcat traseul și dezvoltarea. În bine, speră ea. Oricum, această reușită la bac i-o dedică acelui scorpion care i-a marcat existența prin lipsă și a fost foarte foarte bine așa pentru toată pacea și armonia lumii. Tăticuțu’. Aaaa… nu îl cunoașteți pe tăticuțul Mihaelei… Chiar dacă nu mulți dintre noi sunt binecuvântați cu duhul răbdării, nu vă grăbiți cu presupunerile. Tatăl Mihaelei nu a purtat niciodată vreo haină specială. El a făcut ceva ce-i plăcea lui și la ce era el bun. Și ceea ce mai face și Mihaela noastră câteodată, că doar nu degeaba el trăiește prin ea. Bine că nu o ajută naveta ei spațială, că s-ar grăbi poate prea repede spre alte galaxii mai îndepărtate decât Calea Lactee. Și ea are senzația că ciclul ei de viață nu s-a încheiat încă pe această planetă albastră. L-a admirat în liniște întotdeauna (mai mult fără să conștientizeze) pentru că el nu a fost genul care să insiste. Mai bine. Erau alte personaje mai insistente prin jur și se alegea prafu’ de toți. Cum să se înțeleagă vreodată apa cu focul sau focul cu apa? Deci a felicitat-o tăticuțu’ (dintre comete) și pentru această realizare, aproape la fel ca și atunci când s-a ridicat într-o sală plină și și-a ales calea. Prima. Era doar puțin ocupat că avea niște socoteli de încheiat cu lumea într-un spital din Banat. La scurt timp, și-au luat rămas bun și probabil se vor revedea în episodul următor că mai au ei doi niște discuții neterminate. Nu degeaba prima dintre zâne îi poartă numele. Discuțiile, cine știe, poate ar fi avut loc la un moment dat pe planeta albastră dacă ar fi îngăduit Domnul, dar nu a îngăduit, așa că la 43 de ani un accident stupid de mașină l-a răpus. La câțiva metri de o anumită casă. Casă spre care niciodată nu și-a îndreptat pașii ca să o caute pe Mihaela până la clipa fatidică, când, de fapt, nici atunci nu o căuta pe ea. Era doar în trecere ca de fiecare dată. Hmmm, cică nu există accidente. Cu adevărat accidente sau întâmplări, iar totul ne este sortit să se întâmple. Asta cam demontează teoria liberului arbitru, nu? Dar asta e altă discuție …Oricum, Mihaela nu l-a urât, judecat sau condamnat vreo clipă, ba chiar nu a simțit nimic față de el, poate doar așa un fel de curiozitate și nu l-a uitat pe scorpionul tată, ba îl mai trece pe pomelnice când simte nevoia că el simte nevoia și stă probabil la o bere cu bunicu’. Acum, sper că săgetătoarea mamă nu e geloasă ca de obicei și știe că Mihaela o iubește și îi dedică cam totul ei. Deci, da?! Să n-avem iar discuții la proces când ne apucă nevrozele!
Lăsând la o parte poveștile cu zâne, zodii, personalități multiple, Mihaela a observat de-a lungul vieții ei niște numere și n combinații de-ale lor… le-ar juca la loto, dar Dumnezeu nu a vrut vreodată să câștige așa (nici nu a prea jucat, ce-i drept, chiar dacă a găsit trifoi cu duiumul, de-ăia cu patru foi, nu chiar orice trifoi de pe marginea drumului) și i-a dat noroc pe multe alte părți… înzecit… combinațiile de 2 și 3 sunt numerele ei. Și nici nu va juca la loto. Ce să se facă ea, biata, dacă ar câștiga?! Pentru că ea muncește până îi ies ochii din orbite, când vrea ceva cu adevărat. Așa s-a obișnuit de mică și probabil nimic nu o va mai schimba acum.
Cam asta e Mihaela noastră, cea din poveștile științifico-fantastice.
Tot e bine că a luat Bacu’ la română… coșmarul și spaima ei dintotdeauna.
Guest post by Ely
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
