Mda, nu sună prea măgulitor, dar cuvântul care mi-ar descrie cel mai bine viața profesională, este „ratată”. În timp ce majoritatea, la vârsta mea, se află la apogeul carierei sau măcar pe o treaptă ce duce într-acolo, ei bine, subsemnata are rău de înălțime, așa că a decis să se întoarcă la subsol și să mai zăbovească nițel pe acolo.
Sunt licențiată în „management și administrarea afacerilor”, dar mi-am ratat cariera de șef de director. Nu din lipsa oportunităților, așa cum li se întâmplă de obicei absolvenților de management, căci am administrat, la un moment dat, o mică societate, însă a falimentat după un an. Nu înțeleg de ce, că doar mă descurc binișor în a administra salariul lu’ bărbatu-miu. Buba e la el, că nu câștigă cât pot eu să administrez. Mă rog, o carieră care solicită o minte ageră, fler și ceva autoritate. N-am, deci ratez.
În urma câtorva postări cel mult inspirate, născute ca urmare a unor întâmplări nefericite, de cele mai multe ori, mi s-a sugerat că aș putea îmbrățișa o carieră de scriitor. O viață boemă nu sună rău. Doar că cei 10-20 de cititori virtuali cărora le asigur circul, nu mi-ar putea asigura pâinea. În plus, ca să adun inspirație de o carte pentru cei câțiva vecini virtuali, ar însemna să îmi tot moară la capre. Și de-aș avea o turmă, tot mi-ar lipsi niște spontaneitate, imaginație și talent. Mă resemnez și cu ratarea asta, deci.
Tot din mediul virtual au venit și câteva încurajări înspre o carieră mai artistică, de decorator. Tulaaai, ce făină ar fi asta! Numai că lucrarea mea artistică care a condus la încurajările de rigoare, s-a rezumat la pătrățica mea, unde am făcut cât m-a dus capul și cu ce am avut în dotare. Nimic demn de a declanșa vreun asalt de oferte de angajare. Și aici îmi lipsește niște pregătire, ceva pricepere și puțin noroc. Clasată și asta la ratate.
Pe de altă parte, cele mai longevive meserii pe care le-am practicat au generat, în multiple rânduri, remarci de genul „ești capabilă de mai mult”. Sunt o pooță (mama, dacă citești, pune mâna la ochi)!
Am 33, sunt casnică, dar mândră că aș fi putut fi manager, aș fi putut fi scriitoare, aș fi putut fi decoratoare, aș fi putut fi capabilă de mai mult!
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce sunt jocurile de păcănele reimaginate și reinventate?
„Profesorul e profesor”, nu e “glugă de coceni”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
