M-am uitat în bibliotecă să decid ce păstrez în continuare şi ce dăruiesc şi am constat că am citit teancuri întregi de cărţi motivaţionale, sau cărţi cu reţete despre cum să: „mănânci sănătos”, „să fii sănătos”, „să fii mai eficientă”, dar mai ales cum „să fii fericit”. N-am ratat nicio carte despre ce să faci şi să nu faci că să fii cel mai fericit. Ai spune că ar trebui să fiu nirvana pe două picioare.
În fine, mare lucru din ce am citit în fiecare dintre ele nu îmi amintesc, dar îmi amintesc cu siguranţă sentimentul de „aha” pe care l-am avut citindu-le. În fiecare dintre ele, în timp ce lecturam, am fost convinsă că am găsit reţeta şi că de acum ştiu ce am de făcut. Ba chiar 90% probabil că nu le pot dărui chiar dacă aş vrea, că au pe ele însemnări, cu roşu, verde, semne de punctuaţie şi aşa mai departe, cu toate paragrafele importante.
De fapt, ca să fiu foarte sinceră, nu cred că mai ştiu ceva, sau poate mici urme neînsemnate or fi rămas, doar cât să port o conversaţie pe o teorie despre care să ştiu câte ceva. Nu pot spune însă că vreuna dintre ele mi-a schimbat viaţa în bine, aşa cum am avut sentimentul că se va întâmpla în timp ce citeam.
Şi uite aşa, tocmai am ajuns să dau dreptate prietenei mele care, anul trecut, în vacanţă, mi-a smuls cartea din mână şi mi-a spus „du-te şi trăieşte, lasă cărţile astea!”. M-am uitat cruciş la ea, dar am ascultat-o (nu e genul cu care să combaţi fără argumente solide 🙂 ), însă m-am gândit că mă reapuc de carte când dispare ea din raza mea vizuală. Am fost ocupată cu trăitul frumos în vacanţă, iar cartea am uitat-o acolo, însă sunt convinsă că s-au perindat nişte români după noi care au răsfoit-o cu plăcere.
Uitându-mă în biblioteca plină de cărţi acum, am un „aha” diametral opus. Acela că nu m-a ajutat nicio carte din această categorie. Niciuna! Nici despre relaţii, nici despre căsnicie, nici despre iubire, nici despre afaceri, nici despre griji.
Singurul lucru care m-a ajutat este experienţa prin care am trecut. Şi cel mai interesant este că, uitându-mă în urmă, de departe pot afirma că cel mai mult în însuşirea modelelor de „cum să” ajută încercările grele prin care trecem. Suntem exact ca nişte copii care degeaba citesc că nu trebuie să atingă talpa fierului de călcat. Până nu ating măcar cu un degeţel, nu învaţă nimic nici despre fierul de călcat, nici despre durere, nici despre cum să se protejeze în viitor.
Teoria asta cred că se aplică cu succes şi când ne gândim la cum ne creştem copiii. Se aplică atunci când ne dorim pentru ei să înveţe din greşelile noastre sau când încercăm să le explicăm despre ce au voie şi ce nu, ca să „nu treacă prin ce am trecut eu”. De cele mai multe ori, nici măcar nu le ascultăm problemele, ci încercăm să le bagatelizăm sau să le tratăm rapid teoretic, cu autosificiența celui care a citit multe cărţi despre educaţie eficientă. În realitate, au nevoie doar să îi ascultăm şi să fim acolo pentru ei în timp ce ei au nevoie să trăiască, ca să poată învăţa.
Deşi trăim o perioadă în care toată lumea vânează intens fericirea (deşi ea nici măcar nu poate fi definită foarte simplu) şi în care prosperă furnizorii de reţete despre viaţă bună şi fericire, eu îndrăznesc să afirm că nu acolo este reţeta, ci în mintea deschisă cu care primim fiecare întâmplare nouă din viaţă noastră, fiecare experienţă altfel, fiecare durere, fiecare neîmplinire. În mintea deschisă şi în rapiditatea cu care învăţăm că nu există reţete pentru nimic. Lumea este aşa cum credem, fericirea este exact ce crede fiecare dintre noi, iar noi suntem exact cât credem de fericiţi, fără ca o carte să ne poate influenţa. Părerea mea…
Așa încât, vă anunț, donez toate cărțile motivaționale! 🙂
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
