Nu-i nimic mai frumos decât să observi pe viu o femeie care face baloane de săpun. Jocul ei se îmbină perfect cu rochiţa de vară pe care tocmai a cumpărat-o. Iubeşte să fie alintată de vânt şi de clipa ce trece nestingherită de ochiul asupritor al bărbatulului. Dacă un bărbat o întâlneşte, el ajunge să o confunde cu liniştea sau bucuria la care, inconştient, râvneşte, uitând un fapt simplu: „Zuza este şi ea o femeie”. Prea mulţi bărbaţi se folosesc de ea pentru a-şi asigura o anumită fericire personală. Ei nu caută să o înţeleagă şi, prin urmare, nu o vor iubi niciodată. Şi ce femeie este zuza! Ea nu vrea decât un singur lucru: „Să o iubeşti şi să-i arăţi acest lucru”.
De multe ori, o astfel de femeie se mulţumeşte şi cu un balon. Dacă îi dăruieşti un balon, valorezi în ochii ei mai mult decât cel care i-ar putea oferi diamante. Chiar şi un clovn de-ai fi, n-ar fi o problemă atâta timp cât ai fi clovnul ei. În cazul ei, zuza chiar vrea luna de pe cer pentru că aspiră de mică să ajungă la stele. Nu visează la vile, bijuterii sau restaurante de lux. Preferă călătoriile în locuri exotice sau mai puţin cunoscute, doreşte să zboare cu parapanta, cu paraşuta, face nebunii şi-i îndeamnă şi pe alţii să facă la fel. Într-un cuvât, ea caută acele senzaţii, acea excitaţie care să o ridice de la pământ.
Doamna cu căţelul flocos şi baloanele de săpun e pastel
Zuza nu este o fiinţă telurică. Locul ei este printre baloane şi stele. Ea este chipul frumos al nebuniei. Ea nu poate aparţine oricărui bărbat. Din acest motiv, ea râvneşte la ziua în care un cavaler mai straşnic va veni şi o va închide într-un balon de săpun care va lua drumul împlinirii şi nu va mai hoinări de unul singur prin univers.
Sunt frumoase baloanele pe care ea le suflă, dar cine ştie câte umbre s-au agăţat de zborul lor. La ea niciodată negrul nu se transformă în gri. Vrea doar un bărbat care îi înalţă zborul. Din fericire pentru ea, sunt mulţi bărbaţi care găsesc melodia din râsul ei pe placul inimii lor, însă foarte puţini sunt în stare să nu-i spargă baloanele suflând în ele prea tare.
Trecând prin parc mai deunăzi, am amuțit de bucurie la vederea unei zuze care se juca cu baloanele de săpun. Avea un câine flocos, pesemne obişnuit cu gimanstica ei foarte elastică, un câine care încerca să muşte cât mai multe baloane deodată, gudurându-se pe lângă ea cu limba scoasă. Preț de mai multe clipe am căzut în copilărie. Am căzut ca într-un sac fără fund. Mă fericea jocul ei pustiu de orice gri, de orice amestec de culori închise. Zuza devenea pastel. „Doamna cu căţelul flocos şi baloanele de săpun”, auzeam în minte şi surâdeam, pur şi simplu.
Suflăm zi de zi în baloane de săpun
Vocea unui bărbat oarecare m-a scos complet din visare. Era un bărbat care nu va cunoaşte vreodată complexitatea decât sub forma indolenţei cu care este înzestrat: „Azi poate mănânc o ciorbă şi mâine o friptură, azi poate beau Ciuc, mâine Ciucaş” – aici se naşte şi moare complexitatea lui. El înţelegea că episodul „Doamna cu căţelul flocos şi baloanele de săpun” îi era necesar ca să aibă linişte în casă. Astfel, nebuna este scoasă periodic în parc şi el este lăsat în pace. Are linişte! În zadar încerca, săracă făptură, să-i mai arunce câte-n balon în glumă. Joaca era gata, ghidușia îngropată demult. Până şi câinele flutura o tristeţe veche.
N-am putut să nu mă întreb: „De câte baloane de săpun are nevoie o zuză ca să fie fericită?”. Oare câte baloane am spart noi, bărbaţii, fără să ştim? Oare câte doamne cu căţei flocoşi îşi găsesc fericirea într-un balon de săpun?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
