– continuare de aici –
– Să vezi și leușteanul ce tufă mare e! și strugureii, și știi caprifoiul ăla de la intrare… și… bla… miuc… bla… știuc… bla… îngâ… înga…
O priveam cum își mișcă buzele, dar nu mai auzeam nimic. Sofia gesticula, explica, se agita să-mi povestească, era emoționată de toate buruienile din curtea mă-sii, eu o priveam, dădeam din cap. Am observat că tehnica asta funcționează foarte bine, dacă dau din cap, pot să mă gândesc la orice, că ea crede că o ascult. Sunt ochi și urechi, acuma nu ai vrea să fiu și cu mintea la buruienile mă-tii?! Nu, mintea îmi fugea la Grecia, Santorini, cer albastru, mare și mai albastră, case albe, vin roșu și trupul Zeldei. Aș putea să o dau cu ulei, să îi fac masaj. Sau să nu fac nimic, numai să stau întins lângă ea. Să îi privesc toracele cum se ridică și se lasă în ritmul respirațiilor leneșe, de amiază toridă, să-i scriu cuvinte imaginare pe piept, pe burtă, pe coapse. O poezie întreagă din cuvinte rătăcite și rime neinventate…
– Divorțul… sau o terapie de cuplu. Da?
… și marea să respire odată cu ea
– DA??? Tu nici măcar nu mă asculți!!!
Am sărit ca ars de focul iadului, Sofia a țiuit așa de tare, că am crezut că e cucta și a luat foc ceva. În elanul meu, am dat cu degetul mic de la picior în colțul mesei, am văzut toate stelele de pe cerul întunecat al Greciei, plus două fulgere, și am înjurat ca un birjar la ușa cârciumei. Sofia a început să plângă, eu nu am înțeles cum a deviat discuția asta chiar așa, de la leuștean la … cuvintele mele urâte, cu mă-sa, cu soră-sa, cu ficații lui văru-so etc.
Printre sughițuri, mi-a cerut să-i reproduc ce-mi spunea, eu am făcut o ecuație cu multe necunoscute în mintea mea și am dedus că nu avea cum să vorbească de un căcat de leuștean pe care se pișă câinii vagabonzi și nea Leon, vecinul, când vine beat de la bodegă, de atâta timp.
– Nu știu, măi, sunt obosit, acuma ce naiba bocești, că doar n-am omorât pe nimeni, vorbeai de grădină, de caprifoi, de… cred că mi-am rupt degetul mic de la picior. Mă gândeam să mă vait un pic poate i se face milă și îi trece.
– Hai, mai bine să mergem în pat că mi-ai lipsit, porumbițo!
Acuma, asta e, decât să ne certăm, mi-am zis că mai bine sacrific seara cu un sex apatic, domestic… doar că Sofia s-a oprit din plâns, s-a făcut verde, i-au crescut coarne și colți și a urlat ca din gură de șarpe: DIVORȚEZ!!! TU NU AUZI???
Divorțează, no, poftim! Cât tupeu pe femeia asta, cum un pic nu o ascult, cum deja divorțează.
– Divorțezi pe motiv de leuștean??? M-a pufnit râsul, deja mă vedeam la starea civilă explicând cum trebuie să deznod firul sacru al căsniciei pe motiv că nu am fost destul de atent la descrierea tufei de leuștean, pe care oricum se pișă nea Leon și câinii vagabonzi.
Ok, situația devenea gravă, Sofia căuta un element tare cu care să arunce după mine, era extrem de furioasă și eu nu înțelegeam de ce. Mă gândeam dacă am pus oare berile la rece, că de la atâta tensiune mi s-a făcut sete.
– Divorțez pe motiv de amant, idiotule!!!
Tocmai verificam frigiderul, nu, nici o bere, să-mi bag p*la în ea viață, când aud ultima frază …pe motiv de amant. O privesc. S-a calmat, și-a șters lacrimile, a pus și statueta jos, s-a așezat cuminte pe fotoliu și mă privea cu ochi de vițel nevinovat. De parcă viața nu era și așa destul de grea, fără bere la rece acuma era chiar momentul să aflu că nevastă-mea are un amant. Și nici degetul mic de la picior nu mai e chiar la locul lui. Un amant… adică cum? Un coleg ce-i aduce flori, o scoate la suc, vreun vecin de la mă-sa din sat cu care au plivit împreună leușteanul sau un amant amant? Adică unul care… nu, nu se poate!!! Ce???
– Bere rece!!! BERE RECE!!! Bere rece, intravenos!!!!
Cineva grohăia lângă mine, ba nu, chiar eu, sau nu, altcineva. Doi ochi bulbucați ca două broaște țestoase moarte. Mi-am amintit de cele două broscuțe pe care le-am fiert cu un fel de încălzitor de apă, ca un termoplonjon. A făcut scurtcircuit și le-am găsit pe amândouă cu burțile-n sus în acvariu. Maică-mea bocea, taică-meu râdea, eu le-am pus într-o cutie de margarină, cu gândul să le îngrop. Tocmai au început săpăturile pentru fundația casei noastre. Mi-am zis că ar fi demn și creștinește să le îngrop în temelia viitoarei noastre case. Cu bruma mea de minte, chiar mă gândeam că îmi vor purta noroc. Pe atunci îmi plăcea de o colegă din clasa maghiară, una Meli, corpolentă, cu un păr blond și lung și un fund obraznic. Chiar aveam nevoie de noroc. Broscuțele erau singura mea speranță, că în rest Meli mă ignora total. Doar că am uitat de cutia de margarină. Peste ceva timp, într-o dimineață, când mă grăbeam la ora de matematică și să o prind pe Meli la colțul străzii să mergem împreună, cu gândul să-mi fac o pâine cu margarină și gem de măceșe, deschid cutia. Broscuțele erau două baloane umflate, cu abdomen verde cu galben, cu ochii bulbucați… am vomat instantaneu. În cutie. Amin! Am fost verde trei zile, am zăcut în pat, n-am mâncat nimic, ai mei au plâns că mor. Diriginta a venit să mă vadă. Meli mi-a trimis un compot cu Andrei, colegul meu. Cred că mai am borcanul de la compotul ăla. Oricum, a fost tragedie mare. Am slăbit vreo șapte kile, necaz îmi era că parcă și instrumentul mi se topea. Mă pișam printr-un capac de cariocă, sau cel puțin așa arăta, și am fost convins că nu mai f*t în viața mea. Meli s-a cuplat cu Andrei. Eu, m-am mutat la altă școală și de atunci nu mă mai ating de margarină.
– Bă, adu o bere, în p*zda lui soră-ta, că mă dezhidratez!
Ce naiba s-a întâmplat? A explodat centrala termonucleară de la Cernobâl??? Puțea a hoit, îmi vâjâia capul și nu prea reușeam să focalizez.
– Bă, Jorj! Tu ești? Vezi că ești șters. Te văd în ceață, te decolorezi, în p*la mea. Nu te mai uita cu un ochi la mine!!! Unde suntem?
– În Iad! Adu o bere, că te fierb în cazan!!!
– De unde să-ți aduc, mă, bere??? Dau să cobor din pat și calc într-un borcan de zeamă de castraveți murați. Ce naiba, mă? Sofia are un amant, divorțează!
La cât de rău mă simțeam m-a bușit plânsul instantaneu, cum, mă, să divorțeze? Ce amant? Cum? S-a culcat cu altul? și broscuțele alea, sărmanele, ce vină aveau??? Plângeam ca un copil, în hohote. Jorj s-a speriat, mă, ți-e rău, ce ai, mă? Ești verde. Bea niște zeamă de castraveți murați, liniștește-te mă, lasă că adunăm, până vine Sofia ștergem toate urmele. Ce ai mă??? Ce naiba ai fumat???
După vreo oră, m-am liniștit. M-am uitat în jur, în cameră, era ca după o explozie, nu mai știu nimic, cum am ajuns aici, ce-am făcut. Camera era devastată, borcane pe jos, linguri, două sticle de ulei vărsate în ghiveciul de ficus, chiloți, șosete, pâine pe dulap, în pat… doamne păzește de mințile topite în aburii de alcool. Dar cea mai bună veste era că Sofia nu avea amant, nici măcar nu era acasă. Am visat ca un bou.
Peste alte două ore…
– Ce faci, iubire, când vii? Hai, mă, că mi-e dor de tine, lasă că se descurcă mami și singură, are vecini… grădina e ok? Leușteanul? pun pariu că e mare, aaa, și caprifoiul a înflorit deja, mvaiii, ce frumos! Te aștept acasă, știi că te iubesc nu, roboțică, hai, mi-e dor de tine!
Jorj râdea cu lacrimi, înfuleca din oala de tocană rămasă neatinsă, rodea un castravete și îmi trăgea cu ochiul: te iubesc, roboțel, în p*zda lui soră-ta, c*i borșit, vezi să nu apuce plânsul iar…
– Mă, acuma serios, ce s-a întâmplat aici? ne-am întors din Vamă și ce naiba, mă, nu-mi mai amintesc nimic. Zici că am băut terebentină cu kerosen, mă…
– Pățăști!
– Gata, mă, hai să facem ordine, să ne cumințim, că nu se mai poate așa! Poate murim naibii ca doi c*i turtiți! Gata, hai! Lună, bec facem da? Nu mai beau în viața mea!
– Nici n-ai băut, psihopatule! Ai mâncat brioșe! O tavă…
Râdea de se prăpădea, de mine, bineînțeles! A început să mă imite cum haleam brioșă după brioșă, minunându-mă ce bune sunt… când telefonul meu a început să vibreze:
Te-am așteptat, aseară, handicapatule! Zelda…
… și totuși, degetul mic de la picior nu prea era la locul lui, de viața mea ce să mai zic?
Pe Erika o găsiți întreagă aici
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
