Să purcedem, zic… Dar cum să purcedem prin noianul de amintiri? Cu Penelopa şi Ulise… eroii zilelor noastre. Dar ne-ntrebăm, oare există în zilele noastre o asemenea poveste? Da. Citiţi şi vă minunaţi.
În mitologia greacă, Penelopa găsise un vicleşug: ţesea ziua şi desfăcea noaptea pânza în aşteptarea lui Ulise, refuzându-i pe toţi cei 108 de peţitori. Găsise un vicleşug pentru că inima ei bătea doar pentru Ulise… L-a aşteptat aproape 20 de ani. În mitocănia zilelor noastre, există întotdeauna o Penelopa care-l va aştepta pe Ulise… Penelopa noastră este brunetă, frumoasă, deşteaptă şi devreme acasă. Puternică. Pe picioarele ei. Şcolită. Formată. Dar…singură. Că s-a îndrăgostit, fraiera, acum 23 de ani. Păi, unde-i Ulise? S-a supărat preamăritul Ulise acum 23 de ani, în tinereţe… și a lăsat-o baltă taman când rămăsese grea. Ulise n-a vrut nici copii şi nici s-o ia de nevastă. Că fraiera de Penelopa-l iubea. Şi se gândi Penelopa să-l facă gelos. Şi Penelopa, iniţiatoarea, flirta vădit că să-l scoată din sărite şi Ulise să-i declare dragoste veşnică. Complet greşit. Penelopa, cam bleagă, ce-i drept, nu studiase Managementul Riscului. Porni cu inima înainte… Şi plecă Ulise furios, dar nu pe mare, ci se şcoli şi el. Băiat frumos, brunet, deştept, cu mustaţa ca pana corbului, se-nsură de două ori. El căuta fericirea.
Ce să-i faci? Timpul trecea şi Ulise, însurat fiind, o suna an de an pe Penelopa să-i ureze la mulţi ani de ziua ei. Penelopa îl ura… îi răspundea sec şi, în gândul ei, ia du-te dracului, mă, cu nevastă-ta cu tot. Eu ce-aveam, mă, pe mine de ce nu m-ai luat de soaţă?? Aia-i divă?Şi eu? Ce dracu-s eu, fraiere? Divă? Am zis divă? Mai grăsuţă ea aşa, chiar foarte grasă, tipic gospodină, fericită la cratiţă, blazată şi cam mincinoasă. De ce mincinoasă? Scrie pe facebook că-i fericită cu Ulise… Ea fericită şi el nefericit. Că el nu scria nimic. Şi se uită la telenovele. Cam spălăcită, ce-i drept, şi nemângâiată. Întruchipează moartea pasiunii. Aşa pare. I-am văzut poza pe facebook. Aşaaa… Între timp, Ulise îi găsi profilul Penelopei pe facebook: „Eşti frumoasă, Penelopa”. Apoi o întrebă: EŞTI FERICITĂ? Ea nu-i răspunse. Că nu era fericită… fraiera. Tăcu. Îl ignoră. Îl ura. Îl iubea. O enerva. Penelopa tot aştepta, aştepta, până într-o zi când îşi lua inima-n dinţi şi-l întreba ea anul trecut în octombrie: Tu m-ai iertat, Ulise? El răspunse sec, aşa cum ştia el: NU. Apoi ea îi spuse tot, tot, tot. Penelopa sinceră. Voia să meargă înainte. Nu putea până nu o ierta ULISE. El rămăsese masca. Nu se-aştepta la atâta sinceritate. Credea că Penelopa l-a înşelat. Nu-l înşelase. Doar voia să-l scuture puţin să o vadă fraierul mai bine. Atât. Ulise-i spuse că se simte captiv în propria viaţă. Penelopa şi ea: Eşti fericit, Ulise? El: Nu.
Şi din toamna până-n primăvară începu Penelopa să-l viseze pe Ulise. Noapte de noapte. Penelopa cu cearcăne adânci …zi de zi. Lucra Penelopa plus pânza pe care-o ţesea şi-o deşira. Muncea cam 12 ore pe zi. Şi noaptea îl visa pe Ulise. Penelopa are whatsapp şi facebook. Începu să-i scrie. Sincer: Ulise, vezi că te visez. Ce ai? Eşti bine? A lăsat-o scârba de Ulise să-i scrie trei luni, o tot cotea, citea nemernicul, normal, ea era îngrijorată. Ulise, după trei luni: Da, sunt bolnav, mă operez. Penelopa credea că moare ea înaintea lui. Nu se-aştepta. Mai bine rămânea impotent, suspină ea. Se opera Ulise, Penelopa suspina şi aştepta. Sunt bine, îi trimise el un mesaj pe telefon că o blocase şi pe facebook şi pe whatsapp. Penelopa, fericită: Vai, Ulise, aşteptam să-mi spui că eşti bine.
Trecem peste. A uitat şi de ziua ei s-o mai sune cum făcea an de an. Ea, elegantă, mai trimitea câte un mesaj de Paşte şi de ziua lui. Şi într-o zi de mai, citeşte fraiera de Penelopa, bing, bing, mesaj pe telefon şi pe whatsapp: „Nu ştiu de ce, dar mă gândesc la tine. Am început să mă gândesc la tine ”. Zise ea în gândul ei: M-a deblocat? De când aşteptam clipa asta fericită… Şi începu ULISE: „Auzi, Penelopa, vreau să vorbim”. Penelopa: „Da, iubitul meu Ulise ” El: „O să vin la tine …ce zici mâine?” Ea: „Nu pot mâine, lucrez ”. Apoi el: hai lasă, altădată. El: „Auzi, să-mi faci un program în cazul în care vin la tine’’. Ea: „Program sau programare?” …ohoo, iar rişti Penelopo!.Şi stai Penelopa că vine prinţul. Etteetee… N-a venit. Ea pleacă la mare, normal, călătoreşte pe banii ei. Că are, dă-o încolo. Ea totuşi îl întreabă: „Auzi, Ulise …dar mai vii?”. El nimic, mut. Ea, curioasă: „Auzi, dar de ce voiai să vii la mine?”. El: „Doar să facem dragoste!” Şi el, pac… block pe whatsapp.
Penelopa, cam mirată, se gândi: „Vai… înnebunesc de dorul lui, dar nu revigorez căsnicii”.
O idioată, Penelopa asta. Vine măritul Ulise şi-o bagă-n ceaţă pe proastă… cică se gândeşte la ea. Are câţiva fraieri care bălesc în jurul ei… deşi le-a explicat că inima ei va bate pe veci doar pentru Ulise. Eiii… dar Ulise îşi pusese-n gând s-o vrăjească pe proasta de Penelopa. Vin mâine, lasă… altădată. Şi Ulise totuşi, dacă voia doar să facă dragoste cu fraiera, se urca pe cal, pornea-n galop şi rezolva problema… Nuuu. O ţine-n tensiune. Să deşire fraiera şi să-nșire. Pardon, Ulise n-are cal, are vapor. Lua el o barcă şi se făcea luntre şi punte. Vaiii, dar câtă moralitate şi la Ulise …e căsătorit cu diva. Şi ce-şi zise el: MORALITATE, Penelopa, tu eşti regina, soro, nu pot s-o mint pe divă. Nu pot, că o fac fericită. Doar ai citit şi tu. Aşa scrie pe facebook. Că-i fericită…
Şi-n încheiere, au trăit – diva, fericită la cratiţă, Ulise, nu mai ştiu, şi proasta de Penelopa rămase nemângâiată până la răsărit. În încheiere, nu mai ştiu… ba ştiu! Ulise… mai vii?
Guest post by Carmen Lepădat
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Da, dragostea este un accident!
Parthenope sau iubirea ca act necesar de supraviețuire
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
