Aṣteptând trenul în Gara Centrală din Bruxelles aud deodată:
– Lerares ?
Îmi ridic ochii de pe ecranul smartphon-ului ṣi văd în faṭa mea un african maaaare.
– Lerares ?
La naiba, de unde ṣtie tipul ăsta ca-s profesoară? Îmi evaluez într-o fracṭiune de secundă ṭinuta – hmm, nimic de lerares; stil casual, ba chiar sportiv, fără pretenṭii.
– Sorry?
– Lerares? Ai fost profesoara mea de orientare socială, îmi zice el într-o neerlandeză de începător.
– Aaaa, daaa, zic căutând agitată prin colṭurile minṭii să înṭeleg unde l-am văzut pe individ. Sigur. Cum te cheamă?
Nu înṭeleg, bineînṭeles, numele, dar câṣtig timp ṣi-mi aduc aminte de un tip care anul trecut se aṣeza mereu foarte aproape de catedră.
Bărbatul se uiă la mine cu o lucire de perplexitate în ochi, perplexitate pe care o mai ṣi verbalizează, dând-o pe o franceză dezinvoltă cu accent african:
– Eṣti OK?
– Da, zic, sincer uimită.
– Ṣi familia?
– Da, răspund ṣi mai uimită.
– Dar eṣti cam palidă. Ṣi ce micăăăă eeeeṣti! La cursuri erai aṣa de maaaare!
Vine trenul. Urcăm împreună. Eu mă aṣez pe un scaun, la geam; tipul, lângă mine. Ṣi începe să-ṣi plimbe ochii peste mine, trăgându-se puṭin pe spate, de parcă ar fi vrut să-mi ia măsurile. Jur că mi le ṣtie acum pe toate! Îmi venea să mă acopăr cu… Cu ce? Cu geanta. Geanta era însă ṣi mai mică decât mine.
– La cursuri erai aṣa de maaaare! repetă tipul ca intrat în transă ṣi vizibil dezamăgit.
– Pentru că eu predam atunci, iar tu stăteai pe scaun ṣi ascultai, încerc eu o justificare.
Justificare ratată:
– Nuuu, erai mare si forṭoasă! Acum eṣti mică ṣi aṣaaaa de liniṣtităăă. Ṣi cam palidă. Faci sport?
Mă uit la el ṣi mă întreb la rândul meu cum ar putea un individ doi pe doi (metri) să mă vadă aṣa de mare… Despre palidă… la punctul ăsta nu e loc de discuṭie; probabil oboseala e foarte vizibilă.
– Ṣtii, un profesor seamănă puṭin cu un actor – ambii joacă niṣte roluri. Timp de trei ore jucam ṣi eu un rol: spuneam ceva ce pentru voi era important, explicam, gesticulam, trebuia să vă ṭin atenṭi, să vă stârnesc curiozitatea ṣi să vă ṭin treaz interesul. Dar nu sunt tot timpul aṣa. Acum, de exemplu, sunt călător. Mi-am cumpărat frumos un bilet, am aṣteptat trenul ṣi acum, ca ṣi tine, aṣtept să ajung acasă că mi-e o foame de lup ṣi vreau să mă odihnesc.
– Dar sport faci? Te văd cam palidă. Eṣti bine? Repetă (prea) insistent partenerul meu de călătorie.
– Nu prea fac sport.
– De ce? Se vede că nu eṣti în formă. Trebuie să faci ceva muṣchi, zice ṣi-mi atinge braṭul.
Începe să mă agaseze ṣi pierd pedalele din ce în ce mai mult.
– Da ṣtiu… încerc descumpănită un răspuns. Dar nu prea e timp de sport.
– Aṣa puṭin să fugi prin parc, nu ai timp? schiṭează el gesturi ce sugerează presupusul jogging în parc.
– Nu chiar… Poate… în vacanṭă.
– Dar de ce n-ai timp?
– Pentru ca e sfârṣit de an ṣcolar… e primul răspuns care-mi vine la bord. Sunt prea multe activităṭi în program… răspund ṣi mă rog să-mi ajungă trenul mai repede la destinaṭie.
– Trebuie să faci sport. Eu cred ca eṣti puṭin bolnavă. Ṣi așa de micăăăăă! Dar lasă că vine vacanṭa. Să faci sport, auzi? (Da, să trăiṭi!, zic în gând.) Ṣi iar mă măsoară ca pe o curcă de vânzare pe care vrea să o ducă la iarmaroc.
Îl asigur verbal că o să fac.
Ufff, am ajuns la destinaṭie. Îmi fac mulṭumită trei cruci cu limba ṣi o zbughesc pe peron. Mă mai uit o dată-napoi să mă încredinṭez că muntele de om a ramas în tren. E acolo, la geam ṣi-mi face cu mâna prieteneṣte, zâmbind cu toṭi dinṭii lui albi. Îi trimit ṣi eu un „la revedere!” ṣi o iau spre casă. Trec pe lângă vitrina unui magazin. Mă privesc. De la distanṭă, oboseala nu se vede. Despre cât de miiicăăăă sau maaare sunt …mă bufneṣte râsul. Ce importanṭă are? Merg înainte amuzată ṣi-mi dau seama cât de mult atitudinea face omul.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce sunt singură la aproape 40 de ani? Pentru că îmi permit!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
