Părinții sunt de vină!

17 May 2017

Vitalie CojocariEram în parc. Natalia cu ochii verzi se juca împreună cu niște copii. De ”gașca” lor s-a apropiat o altă fetiță. Mi-am dat seama că este ceva în neregulă când am văzut că toți copiii au început să-și strângă jucăriile și să plece de acolo. A rămas doar Natalia și fetița nouă.

Jocul nu mai decurgea la fel de plăcut ca înainte. Natalia voia să facă o chestie, de pildă să treacă pe tobogan, iar fetița tocmai atunci își făcea treabă în calea ei și refuza să se dea la o parte. Cum era de așteptat, jocul s-a terminat destul de rapid cu plecarea Nataliei de acolo să-și caute alți parteneri de joacă. Se vede treaba, ceilalți copii știau deja că nu mai are rost să-ți pierzi timpul și au plecat din prima.

Între timp, lângă o bancă a apărut un cățeluș. Proprietara îl legase acolo și plecase să-și vadă de copil. Cățelușul a fost împresurat rapid de copiii din parc. M-am apropiat să mă asigur că totul este în regulă și cățelul nu le va face nimic. Era o bijuterie de animal. Cuminte și frumos. Înțelegeam de ce erau așa de încântați copiii. Care mai de care voiau să-l mângâie. Doar fetița despre care vă povesteam mai sus a vrut… să-i tragă un picior. Cu blândețe i-am zis că sigur, sigur, sigur pe cățel o să-l doară dacă va fi lovit. Mă feresc să fac observații copiilor străini în public, nu sunt educator, nu sunt părintele lor, nu sunt psiholog. Pe de altă parte, nu doresc să îi las pe ceilalți copii să înțeleagă că e ok să vrei să lovești un cățel. Așa că am ales o cale de mijloc. Răspunsul micuței de vreo 7 ani a fost năucitor: ”oricum, eu am cățel și când o să ajung acasă o să-l lovesc!”

bătaie

Personal, cred că nu există copii răi. Copiii sunt rezultatul educației noastre. Astfel că unii devin răutăcioși încă de mici, dar asta se întâmplă dintr-un motiv anume. În scurt timp i-am cunoscut pe părinții copilului respectiv și am realizat de ce este răutăcioasă fetița. Părinții. Nu am niciun dubiu: părinții sunt de vină. Răutăcioși, bârfitori, negativiști, scoteau în evidență orice era rău și murdar la tot ce vedeau în jur. M-am simțit precum copiii care au fugit când au văzut că vine cineva să le strice joaca. Am plecat cât mai repede de lângă ei.

Apropo, au început să o certe pe fetița lor pentru nu știu ce chestie făcută: ”ți-am mai zis, Y, să nu fii răutăcioasă? O să vezi că niciun copil nu o să mai vrea să se joace cu tine dacă ești rea”.

Când văd câte un copil răutăcios – atenție, nu rău – caut să-i cunosc părinții. Vreau să mă conving că am dreptate și este ceva în neregulă cu acei omeni. Până acum nu am dat greș. Un copil răutăcios crește într-o familie de oameni răutăcioși, bârfitori, negativiști, răi… Sărmanii copii, nu au nicio vină că sunt otrăviți de mici. De ce vă spun astea? Pentru că am văzut foarte multe reacții după ce niște fete de clasa a 9-a din Oradea au bătut-o cu picioarele pe o altă fată. Știam că acele fete au avut o educație nocivă. Apoi a apărut reacția tatălui uneia dintre bătăușe: ”bine a facut ESTE FATA MEA .. SI FATA MEA NU SE LASA LA NIMENI! …..”

Pe Vitalie îl găsiți și pe cojocari.ro.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)

5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți

Soacră-mea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Maros Felicia / 18 May 2017 10:58

    Si eu am trei fetite si cele doua mai mari au avut intre 3 si 4 ani si jumatate niste comportamente rautacioase uneori,cu toate ca le explicam de multe ori ca nu e ok. Din fericire am prietene foarte deschise la minte si au izolat fetele, nu si-au luat copiii de langa ai mei, si a trecut etapa asta,mai averm o fetita care e destul de marisoara si tot nu i-a trecut de tot, dar oricum se vede o evolutie, nu imi iau copii de langa ea si ii las sa se joace. Cel mai usor este sa pleci. izolarea frusteaza si mai mult un astfel de copil.

    Reply
  2. Mama de fetita rautacioasa / 17 May 2017 22:00

    Si fetita mea are comportamentul fetiței descrise in articolul de mai sus.ii place maxim sa chinuie animalele desi eu nu o las si mereu ii explic ca le doare si nu vrem sa facem rau.ea se distreaza.si noi nu suntem niste parinti care s-o criticam,s-o certam,nu suntem niste oameni rai,din contra.si cu toate astea uneori nu lasa copii sa se joace,sta in calea lor,dar nu este agresiva cu ei.noi continuam sa ii explicam pana va intelege…prin interventia asta am vrut sa subliniez faptul ca nu e ok sa punem etichete la prima vedere.seara linistita!

    Reply
    • Andreea / 19 May 2017 10:53

      Ați putea discuta cu un psiholog sau, dacă nu aveți încredere în astfel de servicii, documentați-vă pe cont propriu privitor la cauzele atitudinii fetei. Poate că aveți cele mai bune intenții dar nu știți cum să îi explicați fetei astfel de lucruri. Plus că, necunoscând motivul pornirilor ei, nu aveți cum să rezolvați situația. Și aici poate fi vina părinților, printr-o implicare redusă, chiar dacă nu de la ei se preia răutatea. Eu am avut, de exemplu, o altă situație. Am fost mereu extrem de timidă. Tind să cred că dacă părinții ar fi căutat soluții când eram micuță, progresul ar fi fost mai ușor realizabil la vârsta aceea, prin implicarea în tot felul de activități. Nu îi învinuiesc, atât s-au priceput. Dar mi-aș dori ca măcar alții să îsi dea seama și să intervină din timp în privința oricărui comportament..aparte.

      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro