Te-aş invita, pe cuvânt de nu te-aş invita. Te-aş invita să îţi aud vocea încă o dată, să îţi simt parfumul care zăpăceşte o lume întreagă, dar mai ales să îmi reamintesc aroganţa ta. De aia mi-e cel mai dor. Doar ştii că nu îi puteam rezista, nu?
Te-aş invita doar să îţi spun că sunt bine, deşi te-aş minţi cum nu am făcut-o niciodată. Să mă vezi zâmbind şi să pleci contrariat că fericirea mea fără tine nu ar fi posibilă. Şi ai şti în sufletul tău de arogant că nimeni niciodată nu ar putea să îţi ia locul. Oare cum ar putea, săracii, să înlocuiască un complex de paradoxuri cum nu mi-a fost dat să văd vreodată?
Te-aş chema la o cafea, cum făceam pe vremuri, să depănăm amintiri. Şi să bem un vin alb demisec, că doar aşa ajungea să ne placă viaţa.
Te-aş chema, dar abia acum am înţeles că nu ai veni. Eşti prea ocupat să torni vin în pahare îngerilor din ceruri. Ce norocoşi sunt, să te aibă o eternitate în preajma lor. Doar să nu le rupi şi lor aripile, te rog.
Dor de tine, Mufi! Şi nu o să treacă, aşa cum ziceai.
Guest post by A.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Mi-a fost dor și am mai riscat o dată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
