Sunt atâtea lucruri pe care aş vrea să ţi le spun, dar pe care le tac mereu.
Aş vrea să-ţi spun cât de mult m-ai schimbat,pentru că nu ştiam că eu sunt aşa. Nu ştiam că pot fi curajoasă, nu ştiam că pot face schimbări şi că pot supravieţui după aceea, nu ştiam că îmi place să văd locuri noi, să cunosc oameni, să râd, să aflu, să cunosc. Nu ştiam că îmi place muntele, nu ştiam că îmi place să respir şi să mă simt liberă când o fac. Nu ştiam că eu pot fi puternică. Aş vrea să-ţi spun că-ţi mulţumesc pentru toate astea. Aş vrea să-ţi spun, dar tac.
Şi aş vrea să-ţi spun cât de incorect eşti. Cât de mult mă faci să sufăr fără să ştii. Cât de mult rău faci fără să fii măcar conştient de asta. Aş vrea să-ţi spun cât de importantă e părerea ta care mereu se schimbă şi se contrazice.
Aş vrea să-ţi spun că atunci când te-am văzut pentru prima dată mi-am dat seama că mi-era dor de tine şi nu o ştiam. Mi-era dor de privirea ta care vede mereu prin mine, care îmi pătrunde în gânduri şi te face pe tine stăpân pe ele, mi-era dor de zâmbetul tău plin de înţelesuri doar de tine ştiute, plin de secrete pe care mi-aş dori atât de mult să le aflu. Mi-era dor să mă provoci să găsesc argumente chiar şi atunci când credeam că nu am niciunul, să mă provoci să vreau mai mult. Să mă provoci să gândesc, să lupt şi să simt.
Aş vrea să-ţi spun că datorită ţie am putut să lupt împotriva întunericului. Tu ai fost colţişorul de lumină care m-a ghidat spre ieşire, care m-a tras la suprafaţă şi care mi-a umplut plămânii cu aer.
Aş vrea să-ţi spun cât de greu e să trăiesc cu tine care nu eşti niciodată aici şi totuşi eşti mereu prezent. Eşti cu mine la fiecare pas, la fiecare decizie luată, la fiecare zâmbet apărut, la fiecare lacrimă căzută. Eşti parte din mine fără ca eu să-ţi fiu ceva. Trăiesc mereu incompletă pentru că parte din mine trăieşte doar cu umbra ta, pentru că nu te văd şi nu te aud decât pe tine, pentru că nu exişti decât tu, fără ca eu să exist prea des pentru tine. Pentru că tu eşti centrul Universului pentru mine, iar eu nici măcar nu exist pe orbita sistemului tău solar.
Aş vrea să-ţi spun că te-am admirat înainte să mă îndrăgostesc de tine şi că te-am urât după ce te-am iubit. Că adorm cu tine în gând şi că te găsesc tot acolo când mă trezesc. Că-mi eşti vital şi-mi eşti otravă, că vreau să te nu mai găsesc şi totuşi te caut neîncetat.
Aş vrea să-ţi spun că uit să respir când vorbesc cu tine, că aerul nu-mi este necesar când eşti în preajma. Că încerc să-mi imprim în minte fiecare gest, privire şi zâmbet pe care mi le arunci.
Cred că aş vrea să-ţi spun că te iubesc…
Guest post by Claudia Anton
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
