Poţi să îmi spui că sunt nebună, că am luat-o razna şi că rătăcesc printre sentimente, haotic.
Îmi tot caut drumul de când ai plecat. Orice bărbat pe care l-am cunoscut de atunci îl compar cu tine. Niciunul nu e suficient de bun, de frumos, de deştept. Pe niciunul dintre ei nu l-am dorit cu forţa cu care te-am dorit pe tine, pe niciunul nu l-am iubit aşa cum te-am iubit pe tine.
Dar atâtea analize şi zbateri mi-au folosit, în cele din urmă, pentru că, de astăzi, renunţ la căutări, la comparaţii, la substitute, pentru că abia acum am înţeles, dar, mai ales, am acceptat, că te vreau numai pe tine.
Astăzi am chef de tine.
Pe cât de liniştitor e gândul că am înţeles, în sfârşit, ce vreau, pe atât de tristă este situaţia în care mă aflu.
Te vreau lângă mine şi te tot caut, bâjbâind printre iluzii. Eşti departe, dar în acelaşi timp, eşti atât de aproape! Te caut şi te găsesc printre gânduri la fel de frumos, la fel de bun, la fel de generos cum te ştiu. În braţele tale mi-e cel mai bine. Lacrimile devin zâmbete, frigul dispare, tristeţea nu mai există. În braţele tale îmi găsesc liniştea sufletului, fericirea fără margini, îmi desfac aripile şi zbor în zări îndepărtate, fără să obosesc, fără să-mi fie teamă. Împreună suntem ca două jumătăţi ale aceleaşi sfere, ne completăm unul pe celălalt, exact ca un yin şi yang, o uniune perfectă.
Închid ochii şi te văd, eşti aici, în faţa mea şi-mi zâmbeşti cu tot chipul. Ochii tăi mă privesc cu atâta dorinţă. Of, ochii tăi! Ce dor mi-a fost de ei! Ţi-am spus cât te mult îi iubesc? Îţi zâmbesc înapoi. Pentru prima dată după atâta timp pot zâmbi. Nici nu mai ştiam cum e să nu mai am vreo apăsare, să-mi fie sufletul uşor ca un puf de păpădie. Îţi simt mâinile calde cum se plimbă nestingherit pe spatele meu gol. Atingerea ta, aproape imperceptibilă, mă înfioară şi, în vâltoarea dorinţelor, mă agăţ de tine cu toată forţa, infingându-mi degetele în umerii tăi şi strângându-te cu toată puterea mea. Pielea îmi vibrează asemenea corzilor de harpă ciupite uşor. Îmi apropii buzele de obrazul tău, închid ochii şi îţi inspir aroma. Îmi ţin respiraţia, parcă într-o încercare disperată de a-ţi păstra mireasma în suflet. Gura ta caută gura mea, iar regăsirea e o descătuşare a atâtor sentimente mutilate de timp.
Un şuvoi de lacrimi, ca o cascadă învolburată, îmi spală obrajii şi nu mai am putere să îl opresc nicicum. Întind mâna spre tine şi tot ce găsesc este neantul rece.
Nu mai eşti aici cu mine, dar nu mai contează, căci astăzi şi întodeauna am chef de tine.
Guest post by Tina Stana
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
