– continuare de aici –
Uneori sunt înconjurat de o lume crudă. De un aer irespirabil, de spații înguste și claustrofobe, de oameni hidoși cu ochi mici și fețe alungite într-o nedumerire rutinească și tristă. Uneori nici eu nu mă mai încap în haina asta îngustă de minute și ore pustii. Uneori mi-e greață, alteori nu. Dar de cele mai multe ori, mi-e milă de mine. Cum naiba să nu-mi fie?! Nu f*t nimic și sunt mereu f*tut. La icre. La acord sensibil. La nervi.
Sofia, cu muci în nas și în batistă, m-a anunțat că pleacă la mă-sa. Mă-sa m-a anunțat că pleacă la corbi. Are doi corbi la țară, pe care îi crește și îi hrănește cu nuci. Ea chiar crede că acei corbi sunt animale de companie. Eu m-am anunțat că am o p*lă fix degeaba. Apoi am deschis televizorul și am realizat că nu sunt singurul. Suntem o adunătură de p*li ce atârnă inutil, fleoșcăind aerul cu păcate.
Am deschis două beri deodată și o sticlă de whisky. Apoi am deschis un pateu și căsuța de mesaje. Zelda. Clipea, clipocea. Dar nu pot să nu fiu prost până la capăt. De trist, de rătăcit, de pana mea, mi-am scăpat telefonul în halba de bere. Zelda nu mai clipocea. Lumea mea s-a înecat. Undeva departe un guguștiuc bătea un ritm de blues din gâtlej. Un saxofon gemea deșuet. Jorj se strâmba cu ochi bulbucați spre o girafă cu gât delicat. Unde puii mei ați dispărut toți?
E două noaptea și mi-e somn. Sunt într-un Hard Rock Cafe, la o masă pitită într-un separeu. Lângă mine e lume, cu ochi și mâini, vorbesc o limbă cu glume mărunte.
– Jorj, pana mea, mă duc acasă.
– Te duci în p*zda mă-tii de c*i. Stai naibii locului!
– Jorj, ești muci. Ai ochii roz și buzele albe, arăți ca un inorog în călduri. Ce naiba, ce caut aici? Mă duc acasă!
– Mă ești bou? ai sunat-o, ai chemat-o aici, ai expediat-o pe nevastă-ta și tu acum te duci acasă?! Stai pe c*iul tău borșit că trebuie să vină. Mi-a trimis mesaj că e în taxi.
Lumina cădea blând pe coapsele Luminiței. Ciorapi de plasă, cu găurele ce lăsau să-i atingi pielea albă, întinsă perfect peste carnea mustind de frăgezime și nerv. O bluză lălâie cu un umăr căzut, de un verde ce pe moment îmi amintea de culoarea semaforului într-o intersecție cu mai multe sensuri. Un singur verde ce clipește crud și permisiv, da, poți să tai un întreg sens de mers cu pasul tău hotărât ce te apropie de un loc neștiut. Și ochii ei, de un albastru senin. Luminița lucra la Hard Rock Cafe, era în tura de noapte și avea un tatuaj pe gât. De fapt, are mai multe tatuaje și un breton din ăla scurt, scurt și foarte drept. E brunetă. Înaltă, cu un mers șoptit, de gazelă în călduri. Mă gândeam la ea, când, din senin, o făptură ca cele din vis, se oprește în fața mea, îmi ia paharul de whisky, soarbe cu sete tot conținutul, apoi se apleacă, mă sărută pe gură, își scoate o țigară, o aprinde, suflă fumul pe mine și îmi spune:
– Tu pe ce lume trăiești? Zău? Ești dus sau ce?
Mă uit la ea. Ea la mine. Pot să jur că ochii noștrii s-au încolăcit ca bulgării de câini în călduri. Simt că mă soarbe ca pe un joint la colțul străzii. Apoi mă scuipă printre sutele de regrete pe care poate le are. Stau împietrit. Lumea e oprită într-o secvență în care filmul nu mai are sens. Unde naiba sunt?
Sunt într-o toaletă. Gâfâi. Ea își încheie bluza verde, lăsând un umăr liber. Apoi din colțul buzelor îmi zâmbește strâmb:
– Mâine la aceeași oră, să nu întârzii!
Mă sărută apăsat pe gură și pleacă. Rămân singur și ascult. În baia vecină cineva vomită. Sau cântă un rock, nu-mi dau seama. Mi-e rău. Sofia m-a părăsit. Zelda…
Lumea e o dimineață cețoasă, cu un aer borșit, cu linii de nori uitate printr-un caiet obosit… demult, tare demult, nu te-am mai văzut Zeldo…
– Ce-i cu tine, mă? Te-am trezit?
– Mda, Jorj! Nu mi-e bine! Îmi pușcă capul, nu știu ce naiba am visat… și parcă am mâncat rumeguș cu parizer și mujdei. Mi-e sete de mor. Nu pot să vin azi la birou. Te descurci?
– F*tu-te-n aripă de bou pălit! Chiar azi, mă? Avem comisia de investiții, vine pămpălăul ăla, tu ai vorbit cu el. Ce naiba? Ți-am spus să nu fumezi drăcia aia, n-ai văzut? Era contrafăcută, ăia erau niște nenorociți de greci, ți-au luat banii și chiar rumeguș ți-au dat. Tu că nu, că e joint adevărat, și că suferi și bla bla. Ziceai poezii cu Zelda, mă! Ești chiar prost. Aia și-o trage cu tot vestul și tu fumezi rumeguș. Ce c*i ești măi, zău așa!
– Înțelege și tu un om care suferă, nevasta m-a părăsit, amanta și-o trage cu tot vestul, vorba ta, Luminița e prea largă și cred că are și păr pe sâni, și eu fumez rumeguș că-s bou, na! Doamne iartă-mă!
– Cine-i Luminița? O știu?
– Aia mă de servește la Hard Rock. Lungana aia cu breton drept. Luminița!
– Pfff, pfff, cine mă? Ce căcat ai fumat, tu nu știi, mă, idiot man? Aia-i un ăla, că-i travesti, și-l cheamă Loren. Are ditamai mătărânga, mă!!! Fasole de om ce ești? Să nu-mi zici că ți s-o sculat și la p*lălăul șef de la Hard Rock. Mă, tu de când nu ai văzut o veveriță?
– Luminița e Loren? Zelda nici n-a fost pe acolo??? Nici eu n-am fost? Doamneee, Dumnezeule! Cred că am o cădere de calciu.
– Ai o cădere de p*lă măi, nebunule! Hai că te las! Trec mai încolo pe la tine, bea apă multă și dormi! F*tu-te-n aripă de fumat ce ești!
Cam așa a trecut săptămâna mea. Somn, apă și vise încâlcite. Ieri, Sofia s-a întors. Mă-sa nu. În sfârșit, mi-am ras barba și am făcut o baie. Am aruncat toate sticlele, șervețelele, chiștoacele și urme de ruj din mintea mea. M-am aruncat pe mine cel vechi cu gândul să fac unul nou, mai trainic și mai frumos.
Pe masă, un buchet de liliac. Pe scaun, un ultim oftat învelit într-o hârtie galbenă: Iartă-mă, voi încerca și eu să mă iert!
Sofia nu mai plânge, e mai frumoasă și pare mai sănătoasă. Se dă cu lac portocaliu și bea o cană de ceai de iasomie. Cumva, viața capătă un sens. Uneori, aerul se mișcă cu rost și eu o iubesc ca un prost… pe ea.
Demult, tare demult nu te-am mai văzut, Zeldo…
Pe Erika o găsiți întreagă aici
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Povestea care nu ar fi trebuit să fie scrisă așa
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
