Cum te simți acum, după ce m-ai bârfit, m-ai învinuit și ai aruncat cu gunoi în mine? Inteligent, deștept și puternic? Cum se face că noi, femeile, suntem învinuite pentru unele lucruri pentru care nu avem nicio vină, pe care nu le întreținem cu subînțelesuri. De ce societatea are această idee greșită și bolnavă de a cataloga și a umili? De ce unii cred că o femeie abuzată sexual sau violată a dat motive? Nici pe departe nu este așa, atunci când dorim să facem sex nu ne luptăm cu partenerul și fiecare atingere e de bună voie. Iubim. Facem dragoste, sex sau pur și simplu ne împlinim poftele carnale cu ardoare, cu sete, cu nebunie. O facem pentru că așa simțim, că vrem.
Nicidecum nu sesizăm poliția, pentru că așa am visat nopatea trecută și nu ne maltratăm singure. De ce El, care e mai puternic decât mine, trebuie să se folosească de slăbiciunea mea? De ce trebuie să insiste atunci când eu îl refuz? De ce mă atinge, când eu îl ignor? De ce îmi dezbracă haina, când eu îl lovesc cu pumnii și îl rog să înceteze? E vorba despre frustrare, de o minte bolnavă? De ce să mă atace, să mă insulte și să mă amenințe, dacă eu nu-l vreau? De ce atunci când cer ajutorul sunt doborâtă la pământ, în loc să mi se ofere susținere?
Cu ce suntem noi vinovate că nu am putut să ne apărăm de cel care ne-a violat sau abuzat sexual? De ce multe femei ascund violurile și abuzurile sexuale, de frică, de rușine? De ce atunci când spui că ai fost abuzată sexual ani la rând, nimeni nu te crede? Tu, cel care ne critici pe mine și pe ea, probabil ai o soră sau o fiică. Cum te-ai simți dacă una dintre ele ar fi cea care ar suferi, ar trece prin acest infern? La fel ai spune: „Ce a căutat aia a găsit.” Tot ai huli-o, ai arunca în ea cu pietre și ai privi-o cu dispreț? Spune-mi? Nu căuta scuze!
Nu mă judeca, fiindcă nu-mi trăiești viața. Tu nu știi cum e să crești ani la rând cu chipul celui care și-a permis să dea cu tine de pământ. Nu știi senzația aia când te duci la culcare, închizi ochii și în întunericul infernal îl vezi pe el cum te obligă să-i faci sex oral. Prin fapte îți demonstrează că e în stare de orice. Nu știi cum e să stai ore întregi sub duș, sperând că nu-i vei mai simți palmele lui pe pielea ta și să dorești să-ți ștergi memoria, să uiți că ai avut un trecut. Un trecut care te bântuie și cât de mult ai dori, nu-l poți uita. Ah, râzi, arăți cu degetul. Zici că sunt o curvă, dar știi cât de greu îmi este să suport bărbații.
Pe toți îi consider niște barbari, chiar dacă nu-i așa. Știi că vreau să iubesc și nu pot? Îmi este frică. Știi că în timp ce tu ți-o tragi, te simți bine și gemi – eu nici asta nu pot face, deoarece mintea mea e îmbibată de scenele în care el mă ținea de mâini, țipa la mine și mă penetra pe la spate cu putere… Nu știi ce mi-a făcut. Nu știi cum a fost. Iar eu nu am dat motive. Nici măcar…
Suntem puternice. Vom trece peste. Ne vom îndrăgosti, vom avea copii și un soț iubitor. Ne vom strădui să uităm. Și totuși, uneori, în timp ce vom face dragoste cu omul iubit vom plânge, nu că nu l-am iubi sau pentru că nu ne satisface așteptările. Pur și simplu, mereu ne va bântui acea zi obscură. Ziua în care am murit de mii de ori și am fost târâte goale, unele pe câmpii, prin lanuri de grâu, pe podele, prin camere și prin paturi străine…
Guest post by Mary
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
