O privesc cu o poftă nebună. Piciorele ei ameţesc, la propriu, pe oricine. Îmi imaginez cum le cuprind în palme. Ce gingașe pot fi… dacă stăpâna ar fi mai îmblânzită. Demult nu am mai găsit aşa făptură dezinteresată de picioarele ei. Şi nu mă refer la estetică. Ci la sentimentul ei de indiferenţă atunci când tandreţea şi căldura palmei unui bărbat se contopesc cu ele, într-o fericire de moment.
Degetele ei îi ating uşor buza. E un gest reflex care anunţă o plăcere. Surâde lung. Retrăieşte un moment trecut, râvnit din nou în prezent. Se uită fix la mine, pendulându-şi părul într-un mod indiferent şi dezinteresat. Încearcă să-mi sugereze că fericirea poate fi şi o chestie de moment. Parcă mă citeşte printre rânduri, sau printre gânduri. În fond, eu sunt o carte deschisă. Luat pe capitole, însă, pot părea o persoană închisă.
Între sâni şi sentimente îi muşti buza
Privirea ei îmi aminteşte de ceva ce nu cunosc, dar parcă aș recunoaște. Bâjbâi într-un univers întunecat! Nu dă semne că m-ar salva. Îşi muşcă suav buza şi o lipeşte de a mea cu o grijă mimată. Parcă savoarea asta îmi devenise străină, cu toate că gestul în sine era mai mult decât o banalitate pentru mine. Mă pitesc, căutând pe buzele ei un colţ printre micile crăpături. Aici e bine. Ea mă cuprinde şi simt că nu vrea să-mi dea drumul. Simte la fel ca şi mine o poftă nebună de a mima dragostea, printr-un exces carnal. Eu sunt acolo, la sânul ei. N-am pretenţia să fiu în sentimentele ei, atâta timp cât sunt la sânul ei. Doar în asentimentul ei.
Sper să mă ţină strâns, cât mai mult. La fel ca şi tine, ştiu că momentul e scurt şi decizia de a mă adăposti la sânul ei, îi apaține în totalitate. Acum aștept mai mult o surpriză plăcută a destinului, decât generozitatea ei.
Umbra palmelor ce trezesc noaptea
Când se deschide, ai impresia că picioarele ei se desprind, ademenindu-te spre întreg. De la picioare aluneci spre pântec. Miezul fericiri e din nou în mâinile tale. Obrajii ei roșesc, dar nu rostesc rușinea. Te uiţi în palme şi vezi cum dispar în carne două lacrimi. Atât de repede… și totuși nu pierzi întregul, ci revii la picioarele ei. Două, câte două, câte două. Te întrebi câte două vor mai urma. Te întrebi când se va termina căldura din carne şi va începe cea din suflet. Până atunci încerci să îi intri sub epidermă. O ademeneşti spre pieptul tău! Încerci să o simţi toată, aşa cum este ea goală şi surdă, asemeni unui vulcan care decide când este stins şi când nu.
Te uiţi în jur puţin năuc, cu toate că ştii prea bine unde te afli. Lângă tine doarme o umbră pe care nu vrei să o trezeşti. Îţi recunoşti palmele ce ating uşor pătura care vă adăpoşteşte trupurile. Geometria ei te face să te uiţi într-un punct fix. Surâzi inocent, fără poftă. Palmele tale au mirosul ei, în timp ce încăperea capătă culoarea înecului. Cu timpul vei înota!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
