Pe 4 aprilie a avut loc în Siria, în Khan Shaykhun, un atac chimic (cel mai probabil cu gaz sarin) soldat cu moartea a peste o sută de oameni (printre care şi copii), urmat de bombardarea unui spital în care erau trataţi supravieţuitorii. Informaţiile de până acum indică faptul că regimul Bashar al-Assad este responsabil de aceste atrocităţi, şi nu rebelii, deşi armata siriană neagă orice implicare. Nici Consiliul de Securitate al ONU, care s-a reunit miercuri, nu a ajuns la vreo concluzie clară cu privire la vinovaţi.
Moartea provocată prin inhalarea gazului toxic este una cumplită: convulsii, sufocare, spumă la gură, ochi ieșiți din orbite. Un medic sirian a explicat presei că gazul sarin este inodor şi că acţionează asupra neurotransmițătorilor, organismul reacţionând exagerat la stimuli – lăcrimare, salivare, vomă şi defecare în exces, până la moarte.
Multe familii au fost distruse aproape în întregime, cum este şi cazul lui Abdulhameed Alyousef, după cum relatează BBC. Iniţial, acesta şi-a crezut soţia şi gemenii de nouă luni – Aya şi Ahmed – în siguranţă şi a plecat să-şi ajute vecinii şi restul rudelor. Cel puţin aşa erau după prima explozie, dintre cele trei ale atacului chimic de marţi dimineaţă. Se pare că cea de-a doua explozie a fost cea care i-a ucis soţia şi copiii.
Între timp, acesta a ajutat oamenii afectaţi de pe străzi. Din păcate, nu a putut face nimic pentru părinţii săi, doi fraţi şi o serie de nepoţi şi nepoate. În total, 22 de membri ai familiei sale au fost ucişi.
Statele Unite au reacţionat la acest atac chimic cu un prim bombardament îndreptat împotriva forţelor lui Bashar al-Assad, dând de înţeles că liderul sirian trebuie înlăturat.
Citiţi şi
Eugen Ionescu în faţa morţii
Despre moarte și alte nimicuri
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.