Credeți-mă că m-am străduit să le fac să pară mai puține… 🙂 De aceea nici n-am mai spus, a mia oară, că bărbații nu prea iubesc femeile inteligente, ambițioase și de sine-stătătoare, ci m-am rezumat la “defecte” mai mici.
Într-o ordine aleatoare, iată ce urăsc bărbaţii în secret, vorba vine, la femeile din viața lor!
1. Talentul de a-i face să se simtă vinovați chiar şi atunci când n-au greșit. Dar așa cum unii veniți din peșteră, nu de pe Marte, încă își mai bat consoartele fără motiv, că știu ele de ce, și femeile pot juca același joc, dar la nivelul următor.
2. Abilitatea extraodinară de a face mai multe lucruri în același timp. Şi bine. Culmea ipocriziei este că nu acasă îi supără pe bărbați această capacitate (știți voi visul cu tripleta de aur a calităților unei femei), ci la job. Curat dublu standard!
3. Memoria fotografică fără eroare. De la zile de naștere, aniversări ale primei întâlniri, primului sărut, căsătoriei, până la vreo aventură pe care ei ar vrea-o uitată și îngropată, iar ele își amintesc și ce nu s-a întâmplat…
4. Tenacitatea cu care își urmăresc scopurile superflue, gen să-și cumpere a 28-a pereche de pantofi și a 16-a geantă. Pentru că, din când în când, mai observă și ei câte ceva…
5. Capacitatea de a simți mai intens, mai prelung și mai divers plăcerea atunci când… Ei, bine, feministele de noi, în pat, chiar n-am vrea să fim în locul lor. A, și mai urăsc ceva legat de sex: că vorbim cu prietenele despre ei și mereu au bănuiala că nu de bine. Nesiguranța asta, bat-o vina!
6. Gelozia extremă sau lipsa ei. Gelozia extremă nu apare din senin, domnilor, iar “dezinteresul” poate fi doar instinct de conservare – ce nu știi nu te omoară – , respect pentru intimitate, pe care îl vrem recicproc, și nicidecum lipsa sentimentelor profunde.
7. Timpul pe care ni-l luăm să ne îmbrăcăm ca să ieșim în lume și în care ei bat step. Zicem să vă bucurați că ne (mai) interesează cum arătăm.
8. Machiajul. Nu mai detaliem. Dar mai mult se tem de el aventurierii… 🙂
9. Transformarea țânțarilor în armăsari. Dar experiența prea multor femei spune că rareori după ce i-au auzit bâzâind în casa fericirii lor nu au ajuns să le-o și spargă cu… copita.
10. Replica “trebuie să vorbim”. Păi, e cam inevitabilă, dacă onor domniile voastre vă încredeți prea mult în șarmul sațiabil al simplei prezențe. Vorbim, lămurim sau… plecăm?
Dacă mai știți, mai ziceți. 🙂
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Cred că sunt pregatită să ies din anonimat și să îmi trec numele la sfârșitul poveștii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
