Nu mă voi ascunde în spatele unui deget, nici n-aș putea, considerând substanța de care dispun. M-am hotărât să scriu atunci când am înțeles că nu am nimic în comun cu amantele obișnuite, că sunt mai mult sau poate prea puțin.
Cei trei bărbați însurați pe care i-am cunoscut în viața mea, au avut același patern: tineri (circa 30 de ani), fără copii, șarmanți, capabili mintali, dar mai ales, susținători asidui ai dragostei pe care o purtau pentru nevestele lor. Nu mi-am dorit niciodată sex de la un bărbat însurat, drept pentru care, cu unul dintre ei, nici nu s-a ajuns la desfrânări carnale. Ce mi-am dorit a fost puțină afecțiune, puțină atenție, nicidecum flori, cadouri sau mai știu eu ce năzdrăvanii.
N-am dorit niciodată să despart un bărbat de soția lui, nici măcar nu mi-aș fi dorit ca ea să afle vreodată că soțul o înșală, drept pentru care, complotam împreună cu soțul la asta; aveam grijă să nu mă dau cu prea mult parfum, ca să nu simtă mirosul, poate ciudat și nou, aveam grijă să nu-l mușc, să nu-i las pete de ruj pe guler, ba chiar întrebam la ce oră îi pot scrie, ca să nu deranjez. M-am îndrăgostit de acești bărbați, dar a fost mai mult o proiectare a dorinței mele asupra lor decât o constatare reală a acelei ființe în viața mea. Așteptam, cumva, să mi se confirme că își iubesc atât de mult soțiile încât eu aș fi încercat să pun în ei o sămânță de întrebare. Când am înțeles că așa era, încercam să înțeleg ce neajunsuri au în relația lor și îi făceam să mediteze asupra faptului că ar trebui să încerce mai mult și nu să-și irosească energiile cu mine.
De exemplu: unuia îi plăcea că îi scriam poezii și faptul că i-am trezit această latură artistică, demult adormită, îl făcea să simtă că poate visa; altul voia doar să îl țin de mână, în timp ce-mi odihneam sufletul pe umbra cămășii lui; altul mă voia muză, necontenită, neîntemeiată… Toate aceste lucruri, pe care ei, cu siguranță, le simțeau sărăcăcioase în relația lor, m-au determinat să îi încurajez să le facă cu soțiile lor. Oricum ar fi, nu mi-aș fi dorit niciodată lângă mine un bărbat pe care ar fi trebuit să-l despart de altcineva. Eu mi-am dorit, ca atunci când simțeam că există dragoste în oameni, pe lângă faptul că aceștia greșesc, să-i îndrum în locul de unde aparțin. Până la urmă, e un circ vicios… mi-e frică de-o relație pentru că eu cunosc infidelitatea atât de bine, dar continui să cercetez și să adun cât mai multe informații. Nu am iubit niciunul dintre acești bărbați, altfel, aș fi luptat pentru a-i avea. Nici nu voi putea iubi vreodată un bărbat însurat, m-ar frâna din start și n-aș reuși decât să dăruiesc bucăți din mine. Dar eu sunt un tot și sunt mult…
Ca ultim lucru, aș vrea ca bărbații să se confeseze nevestelor lor că le-au trădat cu aceeași lejeritate cu care le povestesc amantelor că soțiile sunt însărcinate și că așteaptă cu nerăbdare să devină tătici.
Niciunul nu m-a iubit, lucru evident, de altfel.
Guest post by Z*
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
