Era pe vremea când abia apăruseră pe piaţa românească extensiile de păr. Nu mai ştiu exact anul, e irelevant, cert este că eram mai tânără şi încă nu le experimentasem pe toate. Prin urmare, ferm convinsă că o să dau lovitura cu nişte plete blonde, bogate, musai precum cele ale Ilenei Cosânzeana din cărţile de colorat (bă, frate, coloram la părul ăleia mai mult decât la rochia cu trenă), am dat comandă de două seturi păr. Tocmai din India. Spuneau acolo că e netratat chimic, 100% natural, sterilizat etc. Deşi n-am văzut în viaţa mea vreo indiancă blondă sterilizată, am crezut fiecare cuvânt din reclamă.
Ajunge părul, mi-l montez. Ca să arăt extra-mirobolant, am zis că trebuie să-mi fac şi un machiaj pe măsură. Eyeliner cât să înjunghii inimi cu doar o privire, buze roşii sângerii… ce mai, red carpet eram!
Sună telefonul. O amică: Hai la schi!
N-am stat deloc pe gânduri, mai ales că grupul cu care schiam s-a lepădat de mine mai ceva ca Petru de Iisus după ce le stricasem în repetate rânduri frumuseţe de slalom, căzând în toate poziţiile peste ei. O vreme fu distractiv. Era vremea când mă porecliseră Troleu, pe motiv că merg ca ăla, numai cu antenele pe sus. Ca să înţelegeţi de ce mi-au poreclit picioarele antene, voi fi sumară. Eu: concert rock, din cap până în picioare îmbrăcată în piele; prieten bun: Carmen, eşti toată numai piele şi os.
Acestea fiind spuse, am ajuns fericită la pârtie, mi-am lăsat toată greutatea în genunchi şi viteză. Cum nu reuşisem să învăţ cristianele, cursa mea fu săgeată. Şi tot ca o săgeată, am terminat-o înfiptă într-un gard de plasă din care atârnam cu capul în jos. Şi cum stateam eu aşa ca un liliac în peşteră (brusc se făcuse întuneric în faţa ochilor) auzeam strigăte disperate venind din vale.
-S-a scalpat, s-a scalpat! Nu o atingeţi, s-a scalpaaaat!
La al treilea „s-a scalpat”, am deschis ochii. Clăparul meu era încolăcit în plasă alături de părul meu blond importat din India. Bucuroasă că merg la schi, uitasem şi de păr, şi de buzele mele roşii, acum conturate de la o ureche la alta.
Mă durea fiecare osişor. Rădeam şi plângeam printre muci, am plecat acasă cu părul într-o mână, cu un picior în cealaltă. Tot ce a rămas intact a fost eyelinerul. Folosisem un eyeliner gel pe care, dacă nu l-aş fi demachiat cu loţiune bifazică (demachiant jumatate apă, jumatate ulei), ar fi ținut şi-n ziua de azi.
Sfatul meu e să nu vă puneţi gene bandă la schi. La şocuri mari vă puteţi trezi cu ele la ureche. Asta nu ştiu doar din experienţă proprie. Mi-a zis-o şi o mireasă după ce, la încăierarea de dimineaţă, i-a mutat proaspătul soţ falca stângă în locul celei drepte. Şi genele au migrat şi ele.
Revenind la mine, noroc că aveam fond de ten whaterproof, rujul, după câteva retuşuri, s-a transformat în blush. Cât despre eyeliner PER-FECT, cât să înjunghii inimi cu doar o privire. De cum am intrat în Urgenţe şi m-a văzut, cel care mi-a cedat scaunul cu rotile se tot ţinea de inimă! Praf l-am făcut cu privirea mea, nu mai avea aer!
Morala: folosiţi eyeliner gel! Durează! Dacă nu ştiţi să vi-l aplicaţi, veniţi la mine vi-l fac eu! Sau vă învăţ la Cursurile Carmen Sveduneac Make-up School! 🙂
Până vinerea viitoare, când voi veni iar pe Catchy, mă găsiţi pe pagina mea.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Câteva ponturi de frumusețe de la Andie MacDowell (66)
Cum să faci o schimbare dramatică de look
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
