Bazat pe un caz real, Loving este un omagiu adus curajului de a lupta pentru dobândirea drepturile fundamentale, transformând povestea cuplului mixt, Richard și Mildred Loving, într-una care a inspirat cuplurile de pretutindeni. Deși dialogul, prin aluzie, face referire la contextul luptei pentru dobândirea drepturilor civile, de la finele anilor ’50, din America, totuși atenția este menținută asupra modestului cuplu Loving.
Jeff Nichols aduce în fața spectatorilor (și-a juriilor de la festivalurile de gen) o melodramă. Rasismul și segregaționismul din America deceniului ’50-’60 amenință viața eroilor din această poveste: Richard și Mildred Loving, dar și cea a copiilor acestora. Cuplul mixt intră într-o adevărată epopee judiciară, doar pentru că se căsătoresc, în 1959, în Virginia. Așadar, când Richard Loving (Joel Edgerton) – un muncitor în construcţii, din Ţinutul Caroline (Virginia) – se îndrăgosteşte de o localnică de culoare – Mildred Jeter (Ruth Negga) -, în anul 1958, se creează o adevărată furtună. Când Mildred află că este însărcinată, cei doi hotărăsc să se căsătorească, deși ambii sunt conştienţi că legile din Virgina interzic căsătoria între două persoane din „rase diferite”.
Prin urmare, decid să meargă în Washington pentru a se căsători. Mai mult decât atât, Richard face planuri de-a construi o casă pentru Mildred în apropierea familiei acesteia. La scurtă vreme, adjunctul şerifului dă buzna în casa lui Mildred şi îi arestează. Chiar dacă Richard le explică faptul că ei sunt căsătoriţi, șeriful Brooks le dă replica – acele acte nu aveau valabilitate în Virginia. Cei doi se trezesc aruncați în puşcărie. Aflați mereu sub presiune, aleg să pledeze vinovaţi pentru încălcarea legii respective şi primesc amândoi câte un an de închisoare. Judecătorul le dă sentinţa cu suspendare, punându-le condiţia de-a pleca din Virginia şi a nu reveni împreună vreme de cel puţin 25 de ani. După ce se mută în Washington, şi locuiesc la nişte prieteni de-ai lui Mildred, revin temporar în Caroline pentru ca primul lor copil, Sidney, să fie moşit de mama lui Richard. Din nou arestați, sunt lăsaţi în libertate atunci când avocatul lor susţine că le-a spus, în mod eronat, că se pot întoarce. Depărtarea și ruperea de locurile natale îi provoacă soției lui Richard o stare de frustrare, de aceea îi scrie Procurorului General, Robert F. Kennedy (în acea perioadă), cerându-i sprijin. Avocatul Bernie Cohen este o importantă verigă în acest mecanism rigid, ajutându-i pe cei doi soți în lupta pentru drepturile civile. Deși are un aer fragil, Mildred intră în prima linie în cursa pentru dobândirea libertății familiei sale, ea vorbește cu avocații, cu ziariștii (Life Magazine) și, astfel, ajunge la Curtea Supremă (1967) pentru a obține revizuirea deciziei tribunalului din Virginia. Cazul „Loving vs. Virginia” va deveni, în timp, simbolul dreptului de-a iubi, indiferent de apartenența la o anume rasă, credință, fără distincții asupra originii.
Jeff Nichols țese intriga, cu simplitate, ocolind cu abilitate dulcegăriile și sentimentalismele ieftine. Este sufiecient un schimb de priviri sau doar câteva cuvinte pentru a da semnificație. Joel Edgerton este perfect în rolul lui Richard Loving, muncitorul alb, tăcut, un amestec impresionnat de inocență și demnitate. Eroul interpretat de Edgerton chiar nu înțelege de ce îi este interzis acest mariaj. Revelația acestui film o reprezintă prezența actriței Ruth Negga, care dă greutate unei pelicule în care familia, natura, paranoia și dragostea riscă să devină un melanj gri-amărui, într-o Americă à la John Ford. Influențele metafizice (în genul Terrence Malick) și atmosfera tradițională sunt însuflețite de Ruth Negga, cuceritoare prin farmecul interpretării artistice.
În spațiile largi din Virginia natală, privirile cuplului sunt mereu amenințate de linia orizontului. Violentele ieșiri ale șerifului, care era convins, în strâmta lui judecată, că face un bine persecutând acele persoane, devin aparițiile înspăimântătoare cvasipermanente din acest film, stârnind teamă chiar și privitorului din fața ecranului. Acest cuplu transmutat într-un stat vecin (care nu condamnă mariajul lor) rămâne încadrat doar între spații înghesuite (străzi înguste, camere mici de apartament). De aceea, cadrul din scena finală, odată cu vestea victoriei adusă de avocat, va fi acel cadru/unghiul care surprinde privirea lui Mildred care îl urmărește pe Richard jucându-se cu cei trei copii pe fundația viitoarei lor case.
Terenul intravilan devine un șantier în care familia Loving se reunește pentru a construi un nou și solid cămin. Ca și la Steve McQueen (Twelve Years a Slave) acest tip de secvențe (construcții, muncitori pe șantiere) sugerează ideea de comunitarism. Cu o mare economie de efecte (camera introdusă în biroul unui avocat neexperimentat sau într-o sală de tribunal, muțenia aparentă și expresiile monosilabice ale lui Richard), Loving face simțită importanța emoției pure (înlocuirea cuvintelor frumoase cu sentimentele reale). Frumusețea acestui film rezidă în faptul că aventura familială primează și se confundă cu destinul național din acea perioadă. Având o regie clasică, povestea cinematografică se derulează ca o cronică conjugală, delicată, Loving ilustrează drumul lung și anevoios, încărcat cu obstacole, până la fondarea unui cămin trainic; elogiază dârzenia și insuflă optimism.
Regia: Jeff Nichols
Scenariul: Jeff Nichols
Imaginea: Adam Stone
Decoruri : Chad Keith
Costume: Erin Benach
Montaj: Julie Monroe
Muzica: David Wingo
Distribuția: Joel Edgerton (Richard Loving), Ruth Negga (Mildred Loving), Marton Csokas (Șeriful Brooks), Nick Kroll (Bernie Cohen), Terri Abney (Garnet), Alano Miller (Raymond), Michael Shannon (Grey Villet)
Durata: 2h3min.
Premii, festivaluri, nominalizări:
Premiile Oscar, 2017:
| Categoria | Rezultatul |
| Globul de Aur pentru cel mai bun actor (drama) – Joel Edgerton | Nominalizat |
| Globul de Aur pentru cea mai buna actrita (drama) – Ruth Negga | Nominalizat |
Festivalul de film, Cannes, 2016 :
| Categoria | Rezultatul |
| Palme d’Or – Jeff Nichols | Nominalizat |
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Ziua în care am divorțat de mama
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
