Dragă doamnă Corina Neagu, cu părere de rău, textul scris de dumneavoastră este superfluu, întrucât atacă problema la vârf, şi nu la rădăcină. Care este şansa ca tanti Rodica, mama lui Victoraş, să citească textul dumneavoastră şi să spună „Vai, câtă dreptate are doamna Corina! Musai trebuie să îl educ mai bine pe-al meu, repede, până nu e prea târziu!”. Vă spun eu, niciuna.
De ce? Simplu: Victoraş a ajuns un imbecil nesimţit, transpirat şi murdar, ce-şi râgâie berea la meci, în timp ce se scarpină pe burtă, nu din cauză că nu l-a educat mami lui aşa, ci din cauză că a văzut că ÎI MERGE aşa. Da, din cauză că a observat în ani şi ani că există imbecile care îl acceptă transpirat, şi nespălat, şi nesimţit, dacă se duce la întâlnire cu “caşcaval” în buzunar şi o duce pe piţi în cluburi „selecte”. Aşa a pornit totul. Pentru că a observat că, indiferent cât de retardat s-ar purta, există întotdeauna o cretină care îl acceptă pe un anume considerent: ori că are bani, ori că are muşchi, ori că seamănă un pic cu nu mai ştiu eu ce vedetă etc.
Vreţi să ştiţi care este problema reală, nu efectul ei despre care tocmai aţi scris cinci pagini? Problema este că femeile de astăzi au un standard GREŞIT în ceea ce priveşte bărbaţii. Acest standard este atât de imbecil construit, încât permite aberaţii din ce în ce mai mari. Un standard „multicultural”, „pro-european”, care face victime pe bandă rulantă. Are bani? Minunat, îl vreau! Ce mai contează că Ionuţ e băiat de intelectuali şi mă iubeşte? Un prost, n-are bemveu şi nu poate să mă ducă în vacanţă în Dubai! Doar nu vreau să ajung într-un rahat de apartament să-i cresc copiii, eu sunt prinţesă!
Ăsta e adevărul, doamna Corina, nu cel spus de dumneavoastră! Ceea ce aţi scris este efectul şi nu cauza! Bărbaţii nesimţiţi continuă a fi nesimţiţi nu din cauza educaţiei, ci, la o analiză simple, la rece, a situaţiei reale, pentru că sunt acceptaţi aşa de tone de femei! Pentru că atunci când vine îmbrăcat ca un clovn la întâlnire, fata, în loc să-i spună să se ducă tare, îi zâmbeşte angelic, pentru că atunci când îşi ia prima palmă, nu îl părăseşte, ci rămâne cu el, sperând în zile mai bune, pentru că, atunci când e înşelată cu prietena ei cea mai bună, dă vina pe băutură şi spune „aşa sunt bărbaţii”. Da, doamnă, chestia asta se întâmplă zi de zi, şi nu are legătură cu mamele nenorociţilor ălora, decât în subsidiar!
Şi vreţi să mai ştiţi ceva? Vinovaţi sunteţi chiar dumneavoastră, presa, în fiecare zi vehiculaţi mii de articole despre vedete de carton, soţii de manelişti care trăiesc (mai mult sau mai puţin) vieţi de prinţese, cultivaţi cu sârg imaginea femeii care „trebuie să primească by default”. Cultivaţi cu sârg imaginea „potentului om de afaceri Ion Ţiriac”, şi nu a „moşului cu mulţi bani care ar trebui să ne lase, că ne-a plictisit destul”. Generaţi cu bună ştiinţă un status quo aberant, în care scopul final al oricărei femei este de „a captura” un bărbat pentru a avea o viaţă îndestulată, înnebunind-o zilnic cu tot felul de tentaţii.
Parfum de 500 ron, cizme de piele de drac de 1200 ron, machiaj profesional de încă 400 ron, excursie la Punta Cana de 12000 ron şamd. Asta găsiţi peste tot, pe fiecare pagină nenorocită de web. Niciunde nu se scrie despre faptul că cizmele de 1200 ron sunt 50% din salariul unui rezident care, pentru a ajunge rezident, a trebuit să înveţe vreo 10 ani. Niciunde nu se scrie despre cum „nu e bine să îţi iei un ţărănoi cu bani, chiar dacă e fotbalist”, niciunde nu se scrie despre cum „nu e bine să îţi iei un manelist de amant/bărbat”. Nu, doamnă, se scrie doar despre cum să trăim „la vida loca”, cum să ne-o tragem și în alte părți că să avem orgasme mai puternice, despre cum trebuie să introducem swinging-ul în viaţa noastră, pentru o viaţă sexuală… împlinită.
Aici este problema, dragă doamnă, la faptul că trăim într-o societate bolnavă, în care rolul mamei este mult prea şters. Rolul femeii, însă, va fi întotdeauna de cel puţin 50% din esenţa oricărei probleme…
Comentariul Iuliei Sima la articolul „Mamelor, nu mai creşteţi bărbaţi nefericiţi!”
Citiţi şi
Singura frumusețe care nu dispare niciodată
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
