E 3 dimineața. Stau înțepenită în fața laptopului și privesc bulina verde de la căsuța cu numele tău. Apare și dispare. Stau doar. Cele două femei din mine se luptă. Una vrea să-ți scrie, cealaltă vrea să te șteargă definitv. Nu știu încă cine va câștiga. Eu stau doar. Aștept deznodământul. Bulina apare și dispare. Oare ce faci ? Nu poți să dormi? Sau… ai companie? Așa cum stau aici, îmi trec prin minte o grămadă de imagini. Ale noastre. Zâmbesc amar. Nu, nu mai plâng, am secat. Îmi dau seama acum că am scris despre durerea mea mult, exagerat de mult, asta pentru că și suferința mea a fost exagerată, însă… nu am scris niciodată povestea noastră.
Tu mai ții minte? M-am îndrăgostit de tine fără să vreau. Auzisem până atunci povești de genul „m-a atins și atunci am știut”, „m-a privit și am văzut ceva în el” , „m-a sărutat și am șimțit” și, de fiecare dată, râdeam în hohote, susținând sus și tare că e nevoie de mult mai mult ca să te îndrăgostești. Singură am căzut în capcană. Sau… m-ai tras tu? Nu știu, dar sincer nu mai contează acum, important e faptul că am căzut, oarecum, amândoi.
Îmi plăcea compania ta, erai amuzant. Mă făceai să râd și îmi plăcea, atât. Cel puțin eu așa credeam. Apoi, îmi plăcea să stai lângă mine, parcă îți căutam prezența, de altfel, la fel făceai și tu, doar că eu nu știam în acel moment de ce vreau să fiu în preajma ta. Pe urmă, m-ai atins. Atunci am știut.
Recunosc, m-am speriat. Dar era o panică oarecum pozitivă. Trebuie să înțelegi că nu puteam ceda din primul moment, așa că, inițial, am zis că mi se pare. Când m-ai privit, am văzut ceva în tine, o blândețe aparte și o dorință de a fi iubit. Când tocmai îți explicam că eu nu pot fi cu tine din diferite motive, m-ai sărutat, iar în acel moment am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare. Așa a început totul. Lucrurile s-au mișcat repede. Eram mereu împreună, nu mai simțisem niciodată așa ceva. Cred că din cauza asta îmi e greu să mă desprind de tot ce am însemnat noi. A început simplu, iar pe parcurs am complicat totul. Atât eu, cât și tu, iartă-mă, în special tu. Când eu am simplificat de tot, tu ai complicat maxim.
După tot ce a fost între noi, eu încă aș face orice să fim, din nou, noi. Unele lucruri nu le înțeleg. De exemplu, cum am ajuns din atât de apropiați, doi străini peste noapte. Mi-e dor de tine. Mi-e dor să fiu a ta, să stau la pieptul tău, să îți aud respirația noaptea. Unde ți-ai ascuns acea privire care spunea atât de multe? Am atâtea lucruri să-ți împărtășesc. De asta stau acum înțepenită în fața laptopului și privesc. Oare m-ai asculta? Oare ar schimba cu ceva situația în care ne aflăm acum? Stau și privesc bulina verde de la căsuța cu numele tău. Să-ți scriu? Lupta continuă…
Guest post Carmen G
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
