Îmi pare rău că ne-am certat! Să mă ierți, iubitule, că nu te pot împărți cu altele, chiar dacă spui că sunt doar prietenele tale! Iartă-mă că țin la tine după doar câteva momente intime, în care am căutat cu însetare dragoste, atenție, gingășie, în fuga de singurătate. Mă consideri o toantă și recunosc că m-am purtat prostește pentru amuzamentul nostru, mai ales pentru amuzamentul meu, îmi place să fiu bucurie pentru ceilalți. Am vrut să văd ce faci mai departe. Ai râs, nu ai spus mai mult decât că sunt nebună, pe un ton amuzant și plăcut ce mi-a încălzit sângele și mi-a incendiat marea învolburată din privire. Eu abia acum învăț să te cunosc. Îmi place ce văd și, iubitule, te rog, nu întrerupe această drumeție!
Ai râs cu mine/de mine, a fost veselie în camera noastră, asta e important! Ce gândești cu adevărat numai tu poți știi. Te priveam și mă întrebam: oare îți dai seama când glumesc?! Îmi place să cred că te cunosc, că te ghicesc. Îți simt sufletul bun ce îți încălzește privirea. Știu că dacă mă vei observa îndrăgostită, vei încerca să te desprinzi încet, încet din jocul nostru…
Să nu mă subestimezi, iubitule… Fii înțelept, drag bărbat! Nu lua femeile în batjocură că tu ai de pierdut când, de fapt, te înșeli crezând că ele au pierdut ceva. Fii domn, doar așa vei fi respectat și plăcut, dar mai întâi de asta, fii om. Ia ce-ți zic, nu ca pe un avertisment, ci ca pe un sfat dat unui prieten drag. Călcând pe suflete, cum îți place să crezi, dezamăgești și decazi, așa nu vei afla niciodată acel lucru… Ce anume?! Că ești important pentru mine.
Îți spun că sunt momente în care mă simt atât de singură și inutilă, în care te caut cu nebunie, încercând să îmi țin în frâu mintea, să nu stea setată numai pe serile cu tine deoarece trebuie să fiu atentă și la jobul meu. Nici picioarele nu mă prea țin locului, tremur și nu pot sta liniștită, vreau să ajung în fața ta, să te stresez cu felul meu copilăresc și enervant! DA, știu că îți plac la nebunie femeile care fac asta!
Iubitule, nu mi-a fost deloc ușor până acum. Eu am învățat să îmi ascund dezamăgirile și nesiguranța după zâmbet și nebunie, nu după orgolii și „nas pe sus” ca altele pe care, se pare, tu le admiri. Poate că, într-adevăr, femeile astea au ceva putere și ambiție de persistă atât de bine în prefăcătorii, dar știi cum le văd, de fapt?! Le văd umflate de mândrie, împodobite elegant, cu un corp frumos și mult machiaj. Superioare și fără capacitatea să-i mai înțeleagă pe cei care le-au fost cândva tovarăși de drum, prieteni, ceea ce mă dezgustă total! Sunt admirate pentru tupeul pe care îl au, și dacă au avut oportunitatea să fi colindat puțin lumea, cred că li se cuvin ode. Dar te întreb: unde mai este feminitatea, gingășia, atenția, prudența, modestia? Unde? În lungimea rochiei cuminți pe care o îmbracă?! Sau în modul rezervat în care își controlează fiecare cuvânt să nu-i scape adevărata identitate? Recunosc, să te prefaci în modul ăsta, trebuie să lucrezi mult cu tine, doar pentru asta merită aprecierea mea. Eu nu o pot face pentru că mi se pare al naibii de greu și inutil! Ia-mă așa cum sunt! Mă placi? Mă vrei alături de tine atât cât ne putem înțelege? Mă găsești amuzantă și cu o sclipire de inteligență? BUN! Nu îți place? Asta e! Măcar eu nu am fost prefăcută!
Asta nu e totul! Trebuie să îți mai dezvălui că sunt o dezechilibrată sentimental, am nevoie de afecțiune și grijă evidentă. Ăsta e adevărul! Orice ființă umană are nevoie de aceste ingrediente. Îmi este greu să mă consider așa în fața ta, de teamă că ai să o iei la fugă, dar trebuie să mi-o recunosc măcar mie și nu mă judeca! Sunt sigură că toți am trecut prin aceste momente, inclusiv tu! Mă atașez emoțional și mă urăsc pentru acestă slăbiciune, răbufnesc când îmi dau seama că iar m-am complicat.
Cum spuneai, îmi trebuie un bărbat care să mă prindă de umeri și să mă scuture bine, până când îmi ies din cap și din suflet toate prejudecățile pe care le am în legătură cu mine, cu cei pe care i-am cunoscut și m-au dezamăgit, dar și pe cele incerte legate de tine. Nu te cunosc decât puțin și sunt nesigură de tot ceea ce ne leagă. Normal! Tu nu mi-ai dat de înțeles că vrei să fim împreună mai mult decât… fără complicații, dar până când? Nu știu! Oricum, încă te mai văd un bărbat minunat, ce vorbește cu responsabilitate față de momentele petrecute împreună. Acest lucru îl văd de o sensibilitate de care nu te credeam capabil având în vedere viața ta amoroasă. Apropo, ce femei sunt pițipoancele astea?! Plăcute, sigur!
E frumos să împărțim același pat, să râd cu tine, să îți mângâi chipul obosit.
Îți mulțumesc pentru tot! De vei alege să pleci de aici (din poveste), să știi că mă descurc!
Guest post by Deena
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
