Nu sunt cinefil, nu mănânc filme cum le halea Alex Leo Şerban, dar două-trei filme pe săptămână tot văd. Am fost şi voi rămâne fan Alain Delon, cu toate astea, filmele americane îmi mănâncă cel mai mult timp.
Şi nu îmi pot explica – poate că vârsta, poate că lipsa răbdării – cum de la o vreme devin cârcotaş. Sunt scene care, în capul meu, invariabil, dau naştere aceloraşi întrebări care conduc către aceleaşi scenarii contrafactuale despre ce ar fi trebuit să se întâmple în continuare după derularea secvenţelor respective. Mai ales la filmele de acţiune, gen Lethal Weapon, în care se urmăresc maşini şi se produc pagube, căci despre ele vreau să vorbesc aici.
Prima şi cea mai obsedantă chestie care nu-mi dă pace e că protagonistul, după ce face nişte accidente în lanţ în timp ce urmăreşte pe tipul rău care nu se dă prins, nici că-i pasă. Okey, omul rău e certat cu legea, nu ai ce-i cere, dar tu, Mel Gibson, când ai dat examen pentru carnetul de şofer, nu ai învăţat că ai obligaţia să rămâi la locul accidentului până vin tipii de la rutieră să stabilească a cui e vina?
Imediat, aici, intră în funcţiune al doilea set de întrebări: oare Mel Gibson, având în vedere cât de inconştient e la volan, şi-a făcut Casco la maşină? Dar RCA-ul lui e la zi? Şi cum a procedat: a optat pentru o asigurare cu franşiză 0, pentru una cu 100 $ franşiză sau cu 10% din suma asigurată? A plătit în rate sau integral? A aşteptat Black Friday, să prindă o ofertă mai bună sau a ales o companie oarecare, mai ales la RCA, unde te doare-n şpiţ dacă firma e sau nu solvabilă? Când a încheiat asigurarea, a venit asiguratorul să-i facă poze la maşină?
Dar după ce s-a lovit cu enşpe maşini, are habar că, la anul, când va trebui să-şi reînnoiască asigurările, o să-l coste cu minim 40% mai mult CASCO şi RCA-ul? Ştie sau nu? Oh, şi cu rovinieta cum stă? Îşi achiziţionează una pe tot anul, că-i mai ieftină, sau, când părăseşte oraşul, opreşte la o benzinărie de pe Route 66 şi îşi cumpără una pentru o săptămână?Apoi…
Niciodată, în niciun film, credeţi-mă, în niciun film, nu exagerez, nu am văzut ca poliţia să oprească un şofer şi să-l verifice dacă are RCA. Întotdeauna se uită la buletin, verifică numai dacă mutra şoferului sau a şoferiţei bate cu cea din acte. Atât. În schimb, toţi poliţiştii americani, spre deosebire de ai noştri, au dezvoltat un fetiş pentru portbagaj. Nu se simt bine până nu îl verifică. Te apucă bâţul, sincer. Domne, dar RCA-ul nu-l verificaţi? Dă-l în mă-sa de portbagaj! Ce să găseşti acolo? O geantă cu droguri şi unu-două cadavre! Hai, copule, cere şi matale măcar o dată RCA-ul ! Sau măcar ITP-ul! Că umblă unii cu nişte caşcarabete de pe timpul lui Roosevelt şi pe niciun un om al legii nu l-a dus vreodată capul să se ia de ITP-ul ăstora!!!
Apropo, în niciun film cu adrenalină, dar în niciunul, n-am văzut un singur tip care produce accidente în lanţ cu maşina să se trezească a doua zi dărâmat/deprimat/nervos din pricina pagubelor produse. O remuşcare, acolo, ceva, o gâdilitură supărătoare pe conştiinţă! Nimic! Nicio mustrare! Niema! Băi, dacă eşti fiinţă umană, te gândeşti, pana mea, poate în una din cele zece maşini pe care le-ai lovit când ai trecut ca un tembel pe roşu în plin centrul Los Angelesului se afla un copil. Poate era o femeie gravidă, o bunicuţă, un tânăr care mergea să-şi întâlnească logodnica pe care n-o văzuse de doi ani sau poate un chihuahua. Pe facebook, când se distribuie imaginea unui căţel şchiop şi slăbănog, tot netul ia foc! La ăsta, nimic! Linişte şi pace! Conştiinţa nealterată ca la un bebe! Deşi el poate-a făcut un infanticid în accidentul ăla! Măcar două secunde să se prefacă, zic! Să se trezească a doua zi după accident (şi după ce a fost consolat de actriţa principală) şi să-şi spună, în timp ce se bărbiereşte, măcar cu puţină obidă, dacă nu cu dezgust: băga-mi-aş, nu numai că n-am prins dealerul de droguri, dar în intersecţia aia am distrus un teanc de maşini şi am băgat în spital o duzină de figuranţi nevinovaţi! Cum am putut? Ce-a fost în capul meu?
Ce pierzi, Melule, dacă spui asta? Ţi-ar afecta orgoliul? Ţi-ai da cu firma-n cap dac-ai arăta puţină compasiune faţă de semeni? Fi-ţi-ar alura de tip ultra cool hd să-ţi fie!
Ce ne tot mirăm, ăsta-i omu’, are un pitic pe creier, să-l prindă pe răufăcătoru’ ăl mare, şi-n rest, poa’ să se facă ţăndări întreaga Cale Lactee, că nu-l interesează! O mie de psihologi din o mie l-ar declara caz clinic, l-ar sălta în secunda doi şi nu i-ar mai da drumul în niciun film să joace! Da, dar el, pe treaba asta, că buşeşte maşini, dărâmă magazine şi strică arhitectura oraşului cu urmăririle sale prosteşti şi imprudente, va da naştere la o franciză de miliarde!
Zici că-i Dragnea după ce a fost condamnat: el crede că-i un motiv numai bun să fie uns premier! Şi teleormănenii în gândire ai neamului îl aplaudă, la fel cum publicul e bucuros că actorul principal, după ce a defrişat 500 mp dintr-o metropolă, e totuşi teafăr.
Ne mai mirăm dup-aia că nu ne-nvăţăm minte! Păi, uite, d-aia nu ne-nvăţăm!
Aşa, iar după ce se bărbiereşte, ce face tipu’ nostru? Eu, de fiecare dată, mă întreb: băi, ăsta n-ar trebui acum, în calitate de cetăţean responsabil, să facă o escală la poliţie, să dea cu subsemnatul, să scrie o declaraţie, ceva ? Nu, chiar nu. Ba, culmea, nici poliţia nu-l caută! Şi nici nu o să-l caute! Da, întotdeauna tipul e zen! Faptul că un tir s-a răsturnat, un tren a deraiat şi un magazin universal a explodat din pricina lui, că şaişpe maşini s-au ciocnit fiindcă a trecut cu 120 km/h pe Sunset Boulevard, într-un dispreţ universal pentru semnele de circulaţie, sau că treizeci de tarabe şi patru terase au fost complet distruse deoarece gagiul a preferat să o ia pe scurtătură, aka pe trotuar şi printr-o piaţă supraaglomerată, nu au cum să îl afecteze emoţional. Ce om cu ţiglele pe casă s-ar îngrijora? Niciunul. De aceea, singura chestie care-l stresează e că nu l-a prins pe baubau. Ba, când merge la serviciu – dacă e poliţist – , mai şi râde ca prostu’ când şeful îl ameninţă că-i ia insigna! I se pare că ăla exagerează! Drept urmare, de nervos ce e, face miştouri! Că el e Mel Gibson! Şi se duce în primul bar să se facă mangă, nu pentru că l-ar apăsa conştiinţa pentru nenorocirile făcute, ci pentru că şeful, singurul tip înţelept din distribuţia filmului, e un încuiat care refuză să mai fie părtaş la distrugerea oraşului şi vătămarea altor inocenţi!
Ooo, ia să fi lucrat Mel la poliţia din Videle şi să fi jucat într-un film al lui Porumboiu! Cum mai completa el, în prima jumătate a filmului, o sută de hârtii numai pentru că a zgâriat maşina poliţiei şi a tras în aer un foc de avertisment! Cum mergea el, cuminte, cu caietul la şef să-i aprobe să părăsească sediul şi să plece în urmărirea banditului şamd!!! Plus foaia de parcurs semnată şi ştampilată!
Să-l fi văzut atunci pe Gibson Mel cât de tare mai era!
Mihnea există virtual doar AICI.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Delon a fost bisexual. Romy Schneider ar fi știut.” O biografie de scandal
Tănticilor şi nenicilor care-şi dau ochii peste cap când aud de Alain Delon
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.