Nu cred că unei generații îi poate plăcea un anotimp și altei generații nu. Că o generație supraviețuiește și alta abia își caută mijloace de supraviețuire.
Îmi aduc aminte că în gimnaziu aveam o profesoară de geografie care ne povestea cum erau iernile la Iași pe vremea studenției sale. Cum erau zăpezi înalte până la ferestre și cum se făceau culoare prin zăpezi, așa, ca într-un labirint, pe arterele principale și oamenii mișunau prin ele ca furnicile, trebuind să-și cedeze trecerea prin locurile prin care tunelul nu permitea trecerea a două persoane. Doamna profesoară e pensionară acum și când mi-a trecut pragul biroului iarna asta am întrebat-o dacă poveștile cu iernile din Iași erau adevărate. Pentru că eu, pe vremea aia, nu-mi puteam imagina așa ceva și credeam că ne spunea doar așa, cât să deosebim fenomenele meteo lapoviță de ninsoare. Nu-mi puteam imagina atât de multă zăpadă adunată prin oraș, de înălțimea oamenilor care se văd obligați să-și creeze labirinturi pentru călătoriile cotidiene. Mi-a spus senină ca da și era așa frumos…
Hai să ne decuplăm puțin de la cotidian. De la griji. De la stres. De la job. De la breakingnews. Dacă ar fi să ne trezim dimineața și să vedem că pe toată strada ce duce spre lume zăpada e de înălțimea noastră, hai nu chiar ca a mea, că eu am un metru și-un creion, cum imi spunea un vechi prieten, dar așa, cam 1,80-2 m… care ar fi primul gând care ne-ar trece prin minte ? Hai, încercați acest exercițiu de imaginație. Nu-i așa că v-ar trece prin minte să vă luați liber de la tot, să căutați gura sobei, să puneți vinul la fiert, să pregătiți patul, o carte bună și un soț cald alături? Să vă bucurați că Dumnezeu v-a oferit o zi liberă. Aia pe care n-ați îndrăznit să o cereți șefului, aia pe care nu v-o permiteți să o pierdeți de la jobul liber profesionist, aia pe care vă e frică să o luați pentru a sta în pat. Pentru că celelalte zile libere le luați ca să rezolvați ceva probleme. Să mergeți la medic, sau la mama, la țară, pentru că i-a crescut tensiunea, sau să finalizați niște acte, sau să rezolvați niște treburi care nu se pot rezolva de la birou. Când v-ați luat o zi liberă doar pentru că ați fi vrut să stați în pat?
Când ați ieșit ultima dată să vă jucați în zăpadă ? Să trageți o bulgăreală serioasă cu soțul/soția și/sau copiii? Îmi aduc aminte anii copilăriei mele când mergeam la Popii Ioani pe deal, un deal din capătul orașului, unde ne adunam toți copiii, fără părinți, să ne dăm cu sania sau cu sacul. Stăteam ore întregi, până ajungeam acasă aproape degerați, dar super fericiți. Roșii în obraji și rupți de foame. Nu aveam salopete impermeabile, nici mănuși de schi, nici cizme lungi goretex, waterproof, nici cagule. Mai încasam și o bătaie cu zăpadă de la băieți, dar nici măcar jena produsă de săpuneala cu zăpadă pe față nu ne oprea să revenim și a doua zi, și în următoarea, și în următoarea, până când pământul reușea să iasă de sub zăpadă.
Copilăria noastră nu putem să o mai redăm nici măcar copiilor noștri. Eu recunosc că n-am disponibilitatea părinților mei de a-i lăsa pe copii să se bucure cu adevărat de zăpadă. Îi las prin curte și pe stradă la joacă liberă, dar nu atât cât stateam noi în copilărie. Îi bag după o oră în casă, nu cumva să răcească, tot bombănind că le-am întrerupt jocul și am spart gașca pe stradă. Nici n-aș concepe să-i las să meargă cu gașca pe deal la Popii Ioani fără să-i am în raza vizuală. Pentru că vă dați seama că la jocul lor de pe stradă sunt un martor ascuns și, din când în când, deschid geamul și mai strig la ei și la copiii care par mai agresivi decât permite jocul.
Acum nu ne mai place zăpada decât dacă e când vrem noi, unde vrem noi și cât vrem noi. Adică doar la munte, în stațiunile montane, pe pârtii, fix în perioada sărbătorilor sau a concediului nostru și fix de dimensiunea perfectă pentru a schia, dar care nu cumva să afecteze traficul rutier. Am vrea să ningă doar pe alocuri și prin părțile esențiale, dar nu cumva să îndrăznească să ningă la oraș în fix mijlocul lunii ianuarie, când noi avem atâtea dead-line-uri, când nu mai pot veni clienții la programări și când avem noi atâtea drumuri de făcut, de nu ne mai ajunge plinul de rezervor cât stăm și așteptăm în trafic. Acum nu ne mai place nici să ne jucăm cu zăpadă, că e udă și rece și nu ne convine că trebuie să facem mișcare să ne deszăpezim curtea, strada, trotuarul. Ce mișcare e asta în frig, când ești obișnuit ca singura mișcare controlată să fie la sala de fitness, unde-i cald și bine și toată lumea e îmbrăcată sumar? N-are niciun farmec să dai la lopată. Nici nu prea știi exact cum arată lopata de zăpadă. Prima dată ai luat în mână un hârleț și nu îți dădeai seama cum te-ar putea ajuta la dezăpezit o astfel de unealtă.
Și pentru că oricum trăim în țara nemulțumiților și orgolioșilor care cred că li se cuvine totul, chiar nu ți se pare că munca asta necalificată e pentru tine. Să trimită, dom’le, primăria pe cineva, dacă n-au ei, să vină armata, pompierii, jandarmii, forțele navale și chiar deținuții, că tot voiau să iasă la aer. Cum se poate că tocmai tu să trebuiască să faci acest efort? Nu plătești taxe statului român? Să vină beneficiarul de taxe să dea la lopată, să mute munții de zăpadă, să dea caldură și dacă se poate să redirecționeze norul de ninsoare spre munte și să-l țină acolo. Sigur chestia asta se poate face cu tehnica de azi. Am auzit că astăzi poți comanda electromagnetic orice. 🙂
Și ar mai fi ceva cu care nu ne putem obișnui iarna. Frigul. Cum se poate să fie atât de frig, încât să avem avarii la sistemul de încălzire sau la sistemul de alimentare cu energie electrică? Pe bune? Dar nu ne-am transformat noi toți locuințele în maximul de confort ca să nu mai fie nevoie să facem foc iarna? Să nu mai fie mizerie în casă, să nu mai iasă fum la cine nu știe face focul, să nu fie nevoie să ne tăiem pădurile pentru încălzirea și consumul propriu, ci doar pentru străinătate? Cum să te mai gândești azi că toate utilitățile care-ți fac viața mai ușoară s-ar putea bloca, îngheța pentru câteva ore sau zile, timp în care ai avea în casă o temperatură mult prea mică pentru a putea să-ți dai jos paltonul și cizmele ?
Primul lucru la care am renunțat din casa bunicii a fost soba. Am spart toate sobele de teracotă din casă pentru a introduce sistemul de încălzire centrală. Smart move. Acum, după ce am simțit frigul și s-a întâmplat ca sistemul să nu funcționeze, îmi dau seama că bunicul avea dreptate. Cum să spargi draga soba din casă? Dar cum să te bazezi că cineva îți va putea furniza căldură permanent, fără să ai niște zile, când ți-e lumea mai dragă, când intră în colaps? Atunci ce faci? La niște prieteni s-a întrerupt curentul. Care alimenta cazanul pentru încălzirea centrală. Fix când era copilul mic și temperatura în casă ajungea la 17 grade. Ce faci în cazuri de astea? Te gândești ce consternat era bunicul că spargi sobele și nu lași niciuna funcțională în casă pentru că te-ai trezit tu comodă să-ți faci confort de telenovelă?
Nu-i așa că un șemineu funcțional te-ar putea convinge în zilele geroase și cu zăpezi cât casa (sau măcar cât mașina) să-ți iei o zi liberă? Să nu te intereseze de nimic, ci doar să te bucuri că ai primit cadou o zi frumoasă de iarnă, că ai primit timpul cerut în rugăciuni de a sta cuminte lângă sobă, sorbind cafeaua și privind copiii pe geam cum se bucură de zăpadă? Am o soluție pentru voi, pentru a scăpa de stresul pe care vi-l aduce iarna. TAKE THE DAY OFF!!! Și bucurați-vă de timpul și vremea primită, amintiți-vă cum vă bucurați de zăpadă în copilărie, iar dacă nu puteți să retrăiți starea de atunci, învățați-i pe copiii voștri să o trăiască.
P.S. daca se întâmplă să nu aveți șemineul funcțional sau soba nu mai există în casa voastră, pentru că nu ați ascultat de bunici, sau pentru că apartamentul pur și simplu nu are horn, e musai să aveți și aspectul ăsta în calcul când vă prioritizați investițiile. Hai afară, la zăpadă…
Pe Gloria o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.