Poate a trecut ceva vreme de când nu ai mai simțit gândăceii în stomac. Fluturii s-au dus în spațiu, poate le era dor de extratereștri.
De ce nu îți găsești partenera sau partenerul acela ideal? Ești cam fițos, maică, sau fițoasă. Îți sună cunoscut? Vrei buruieni umane standard, trase prin instrumentele unei truse de geometrie? Perfecte?
Ce departe de realitate ești, mânca-te-ar mama!
Copile, de când nu te-ai mai coborât în tine însuți și nu te-ai mai privit? Poate e vremea să te schimbi. Trăiești ecranat! Mizeriile virtuale au devenit substitutele excelente ale realului, ale carnalului. Stai ore în șir în fața televizorului, de parcă ai admira „Coborârea de pe Cruce” a lui Rubens. Facebookul de mult este duhovnicul tău.
Câtă falsitate aduni în săculețul tău cu visuri. Așteptările false sunt toxice, puișor. Nu ți se pare că este cam greu? Hai să facem curat azi! Să ne ingenizăm spațiul. Fii unic, trăiește unic, nu constrâns de Costeluș cu mintucă de pluș, mamița, mama mă-sii mai cine. Tu ești TU. Tu miroși a TU. Tu guști viața ca TU. Nu ești narcisist, doar naiv. Tu te hrănești cu ceea ce trăiești.
Vă lăsați cu toți ispitiți de kitsch-uri. Iubiți poveștile din cărți. Uitați că existați. Alo, copile, e nașpa. Ia-ți gluga, pune-ți virtualul în cutie, hai să facem o plimbare prin parc, dă-o dracu de ora târzie, te cheamă mami acasă?… Pe bune, poate ai 20/30/40 de ani și stai de fustița maternă agățat ca o umbreluță în cui. E nașpa, scumpi. Hai, să creștem! Să întindem aripile, ok? Imagineaza-ți că ești un zmeu! Simți cum zbori, purtat de vânt? Bine. O să îți dau drumul. Sfoara se dizolvă în descoperirea de a fi tu însuți. Să ne uităm în oglindă. Nu te mira. Ești TU, da, creatura asta ambițioasă, independentă, minunată, valoroasă. Fraților, nu vă mai alintați ca niște pisicei, fiți stejari vânjoși în vremurile acestea demente. Nu vă mai ascundeți după colțul unde vă trimitea mămica sau tăticul să roadeți zăbalele necumințeniei. Fugiți din cetatea părintească, învățați să zburați! Știu, anticipez că puișorii de azi, vulnerabili și golași, vor fi oamenii puternici de mâine. Vin ierni, primăveri, veri, toamne, temerile supraviețuirii se acutizează.
Să ne scuturăm penele de frici solzoase, de pesimism gelatinos.
Femeie, iubește demn, trăiește, luptând a fi independentă! Ai grijă la viciul mall-ist, ok?
Bărbaților, faceți niște pași afară ! Luați-vă teniși ușori, alergați, faceți permutări și aranjamente. Fiți independenți! Preparați-vă singuri papa, călcați-vă ticăloasa cămașă în picioare, cu fierul de tuns iarba, fiți creativi! Ardeți, incendiați, greșiți, nu vă temeți, e ok! Vă da mama MAGNA CUM LAUDAE! Meritați! Bravo! Acum sunteți VOI cei adevărați. Să lăsăm măștile, orgoliile, egourile să cadă ca niște cortine sparte, mutilate de sămânța verosimilului.
Eu sunt azi doar tanti ce vă învață de bine, în tinerețe și eu am fost ca voi!
Curaj, corcodeii mei simpatici!
Guest post by M.D.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
